La finele anului 2012, doar puţin peste 11% din garanţiile aduse de firmele de asigurare pentru plata eventualelor daune erau constituie din depozite la bănci şi disponibilităţi în casierie. Cea mai mare parte a rezervelor impuse prin lege este acoperită cu creanţe ce urmează a fi încasate şi cu obligaţiuni

Doar puţin peste 11% din activele cu care societăţile de asigurare acoperă rezervele tehnice reprezintă cash efectiv adică depozite, conturi şi disponibilităţi în casierie.Restul până la 89% din rezerve este reprezentat de obligaţiuni, creanţe ce urmează a fi încasate sau partea de rezerve aferentă contractelor cedate în reasigurare adică active mult mai puţine lichide.

Mai mult, o parte din rezerve sunt acoperite chiar cu clădiri, după cum arată graficul de mai jos, prezent în raportul anual asupra pieţei asigurărilor. Toate societăţile de asigurare din România sunt obligate de normele Autorităţii de Supraveghere Financiară(fosta CSA) să constituie rezerve tehnice care variază în funcţie de dimensiunea portofoliului.

Cu cât este mai mare volumul de prime brute subscrise cu atât şi rezervele sunt mai mari. Aceste rezerve, menite să garanteze faptul că firmele de asigurare au capacitatea de a achita daunele către clienţi chiar şi în cele mai pesimiste scenarii sunt acoperite prin diverse active acceptate de CSA şi prezentate în graficul de mai jos. Cu cât mai lichide sunt activele, cu atât poate fi considerată mai sigură societatea întrucât, în cazul petrecerii unui eveniment major, cum ar fi un cutremur mare sau un accident extrem de grav, rezervele devin foarte importante. Dacă societatea de asigurare nu poate valorifica activele cât mai rapid pentru a face plata daunelor, rezervele au doar un rol simbolic.

Companiile „se analizează“ singure

Până la trecerea către noul sistem european de prudenţialitate, Solvency II, nu