Ce găsesc eu dimineaţa la birou când mă instalez în faţa calculatorului, printre dosare şi cele de zi cu zi? O cărţulie şi un souvenir-bicicletă, de la nişte amici care au fost săptămâna trecută la un mare eveniment: Turul Ciclist al Sibiului.

Recunosc, m-am bucurat ca un copil de souvenir, în timp ce cărţulia-broşura a rămas printre...hârtii. Eeei, nu mă certaţi acum. Citiţi până la capăt!

Nu aş fi apucat să scriu aceste rânduri dacă nu aş fi primit un mesaj pe Twitter în care amicul cu pricina mă întreaba cum mi s-a părut cartea. Alături: un link către un articol, cu menţiunea: <>. „Pai bine, mai nene, taman de broşura mă întrebi? Bicicleta-souvenir e grozaaaavă.” Dupa ce am vazut articolul din partea cu aprofundarea, am scos broşura din poşetă, am deschis-o şi m-am pus pe citit. Nu mi-am dat seama când a trecut un ceas. De parca aş fi citit şi reclamele.

Am aflat că aceea este cartea tehnică a evenimentului. Nu o să vă fac acum rezumatul, nu vă speriaţi! Vă spun doar că am primit o adevarată lecţie. Hai să o numim lecţie administrativă.

De ce? Pentru ca ceea ce s-a întâmplat la Sibiu timp de 5 zile, în perioada 10-14 iulie, reprezintă o dovadă clară a faptului că se poate şi în România. Şi nu pot decât să mă bucur că Primaria şi autorităţile locale susţin şi aleg să promoveze oraşul şi prin astfel de activităţi. Cred că este cel mai înalt nivel la care poţi să aduci un eveniment sportiv. Asta în cazul în care nu o să auzim cumva peste câţiva ani că Turul Sibiului va depăşi Turul Franţei. Să mă corectaţi dacă greşesc!

Filmarile cu atmosfera de acolo mi-au făcut seara mai frumoasă. Iar asta cu drăcuşorul oficial... :)

http://youtu.be/VR_3BWExuL4

Ei bine, revenind la carte: în momentul de faţă ocupă un loc de cinste în biblioteca mea. Sper să fie prima dintr-o colecţie cât mai mare. Deja mă gândesc cum să