"Daca stiam ca o sa fiu condmnat, imi dadeam demisia din Parlament si eram judecat de o alta instanta decit Inalta Curte". Asa-i! Prost a fost ca nu a aplicat metoda Felix. Ajungea la Tribunalul Bucuresti, raiul judecatoarelor spagare, si macar pentru o perioada amina deznodamintul si raminea ministru in cel mai cinstit guvern.

Intrebarea e, de ce nu si-a dat demisia? Tot el ne spune: "Pina acum nu am luat in serios acest proces". Nu l-a luat in serios pentru ca era sigur ca niciun judecator din tara lui Ponta nu se va atinge de un ministru in functie. Mare greseala! Acum e prea tirziu, stie si el ca va fi condamnat si la recursul judecat de completul de cinci. "Credeti-ma, nu sunt timpit, stiu ca ma vor condamna. Deocamdata sunt destul de mahnit de ce mi s-a intamplat. Ma gandesc doar la familie si la viata mea personala. Voi vedea ce fac cu cariera politica". Timpit nu e, asta-i clar, ca altfel nu-i dadea in cap sa vopseasca transformatoarele si se le vinda de noi la stat. Problema lui Fenechiu e ca i s-a urcat la cap. Puterea. Banii. Marirea. Cind i se spunea "dom' ministru", inflorea tot, se lumina. Il vedeai cum se gomfleaza sub ochii tai.

Era ceva in neregula cu el inca de cind a fost pus prima oara pe lista neagra a Coalitiei pentru un Parlament Curat. Pe atunci era tinar si nelinistit, tocmai daduse tunul transformatoarelor si nu-i convenea sa fie luat in vizor. O hartuia pe Alina Mungiu cu telefoane, amenintari, sclifoseli "scoteti-ma de pe lista, imi distrugeti cariera politica". Ajunsese sa stea pe trotuarul de vizavi de sediul SAR, pindind cu dosarele sub brat. Nu i-a folosit, asa cum nu-i foloseste nici acum regretul ca a fost prost si nu a facut ca Felix.

Lectia Voiculescu- Fenechiu este insa una care nu va fi uitata usor de parlamentarii penali. Toti au vazut ce se intimpla daca nu esti iute de picior si nu speli l