- Social - nr. 138 / 17 Iulie, 2013 *Pamant uscat de neploaie, de soare dogoritor si de vant fierbinte *Avea darul si "naravul” de a nu putea sta sa nu faca nimic *Se indrepta cu demnitate spre amurgul vietii sale *Sosit in cimitir, Omul se ruga pentru cei din morminte *Se caia de pacate zilnic. Stiind ca o poate face pana in cel din urma ceas. Dupa moarte fiind mult prea tarziu *Stia ca pasind in pragul bisericii, pasea, de fapt, in tinda rugaciunii lui Dumnezeu *Pierzandu-si parintii, el se ruga lui Dumnezeu sa-i aline durerea si dorul *Sa ne amintim de Dumnezeu, ca si EL sa-si aminteasca de noi *Punea capul pe perna asteptand pacea noptii *Era un taran adevarat. Adica: bun la suflet, omenos, cinstit, simpatic, harnic, priceput, trecut prin cultura cititului si auzitului. Avand, neaparat, multa dragoste si credinta in Dumnezeu *Taranul, in camp, aparent facea un lucru banal: sapa cu sapa si coseste cu coasa *Batranii soti tarani aveau o casa primenita si o gospodarie frumos randuita. Si erau romani in Romania *Uneori oamenii buni dispar fara sa mai aiba timp de ramas bun *Si-a irosit viata, timpul si neodihna *Case garbovite de timp, de nepasare si de saracie. Fiind un sat uitat de noroc. Si parasit de lume si de fiii lui. Avand biserica fara enoriasi, scoala fara elevi, posta fara postas, dispensarul fara medic, pasunile fara vite, pamanturile fara plugari. Insa multi caini pricajiti pe ulite *De cand ma stiu ascult, uimit de placere, povestea din spatele lucrurilor vechi, aflate in casele, surile, podurile si atelierele batranilor tarani ai satelor romanesti *Iar el, vestitul agronom si zootehnist, cadru didactic universitar, plecat in lumea larga, s-a reintors in satul lui natal, dorind sa-l transforme in bine. Pentru ca in satul lui drag inca se poate trai si muri crestineste *Ziua se afunda in intuneric, soarele inrosind cerul de dincolo de orizont. Curand, p