Din 2007, criza financiară, recesiunea globală şi criza din zona euro şi-au lăsat puternic amprenta pe pieţele muncii din ţările dezvoltate.
În raportul anual despre piaţa muncii, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) prezice că rata şomajului va rămâne, cel mai probabil, în jurul a 8% din forţa de muncă până la sfârşitul lui 2014, în cele 34 de ţări membre.
Dar şomajul nu arată întregul tablou al vremurilor pe care le traversăm, deoarece şomerii se pot opri din căutarea unui loc de muncă, caz în care sunt clasificaţi ca inactivi. Un indicator mai exact al celor care nu se mai regăsesc în câmpul muncii este suma şomerilor şi a persoanelor inactive ca pondere din populaţia cu drept de muncă (15-64 de ani). Îngrijorător este faptul că circa jumătate din şomeri sunt de lungă durată (peste un an), situaţie din care este mult mai dificil de ieşit odată ce indivizii îşi pierd încrederea, îndemânarea şi sunt evitaţi de potenţialii angajatori.
Peste jumătate din şomerii ţărilor cu probleme din zona euro, precum Grecia, Irlanda, Italia şi Portugalia, sunt fără un loc de muncă de peste un an. Pentru unele ţări, totuşi, schimbările din rândul muncitorilor inactivi au jucat un rol important, în principal prin scăderile care au condus la reducerea numărului de persoane fără loc de muncă sau au temperat creşterea acestuia. Un asemenea efect se constată în Turcia, dar s-a remarcat şi în Polonia şi Ungaria.
SURSA: The Economist
