Cunosc foarte mulţi pescari de şalău, dar dintre ei se desprind câţiva care stăpânesc o tehnică de pescuit ce dă rezultate extraordinare în anumite condiţii. O tehnică practicată după căderea întunericului.
Dintre peştii răpitori de la noi, şalăul posedă cea mai bună vedere nocturnă. El urmăreşte prada pe lângă mal, mai ales în zonele cu apă mică acolo poate depista cu uşurinţă hrana. În zona noastră avem locaţii excelente unde se poate practica această tehnică. Putem depista şalăii în aval de baraje (Porţile de Fier), dar şi pe Clisura Dunării, atunci când este debit şi curentul trimite peştii pradă către maluri.
Pentru a înţelege cum se procedează corect, voi descrie câteva noţiuni teoretice ale acestui stil de pescuit. În primul rând, echipamentul. Alegerea echipamentului este destul de simplistă. Practic avem nevoie de o lansetă puternică şi cu o acţiune moderată, echipată cu o mulinetă ceva mai solidă. Se recomandă firul textil care, datorită lipsei de elongaţie, conduce la o înţepare mai rapidă,însă şi rata de dezgăţare a peştelui este mai mare, de aceea eu prefer monofilamentul.
Năluca preferată este voblerul, în special cel de tip minnow (7-9 cm) care se lansează scurt în aval de-a lungul malului. Recuperarea trebuie să fie lentă, cu opriri pe curent atunci când acesta permite. Modul de hrănire fiind la suprafaţa apei şi în zonele cu apă mică, se recomandă voblere floating care evoluează la suprafaţă sau exact sub filmul apei.
Culorile preferate de pescarii nocturni sunt cele stridente: alb, verde-fluo, orange, galben.
Am avut nopţi în care curenţii apei variau din cauza uzinărilor de la hidrocentrale, uneori nu se uzina şi deci nu aveam curent. Este indicat pentru astfel de situaţii să fiţi dotaţi şi cu câteva năluci soft (twistere, shaduri) pe care le puteţi recupera liniar şi continuu aproape de substrat.
Pentru cei care
