Părinţii mei s-au cunoscut în vara de dinaintea clasei a XI-a. Aveau amîndoi 17 ani. Au ajuns la starea civilă, la insistenţele lui, cînd încă nu împliniseră vîrsta legală, aşa că funcţionara le-a zis că trebuie să mai aştepte cîteva luni. Mamei i-a sugerat că n-ar fi rău să se mai gîndească şi să nu se arunce cu capul înainte în povestea asta. Cînd s-au reîntors să semneze actele, împliniseră 18 ani, se mutaseră împreună, îşi doreau să meargă la facultate, dar încă îi ajutau cu bani părinţii, pentru că nici unul nu era „în cîmpul muncii“. Mama rămăsese însărcinată. Nu cred că voia neapărat să se căsătorească. Şi nici nu prea avea încredere în puştiul cam bezmetic şi cam şmecheraş de lîngă ea. Dar, pentru copilul care era pe drum, părea o decizie responsabilă.
DE ACELASI AUTOR Unde s-a dus romantismul? „Cu cît are mai multe poveşti, cu atît e mai valoros“ "Am primit, la un moment dat, şi un craniu de călugăr" - interviu cu Aurelia MOCANU The Great Gatsby M-am uitat de nenumărate ori la poza lor de la cununie. Sînt îngrozitor de tineri şi de speriaţi. Mama poartă o rochie de mătase lila, scurtă, iar lîngă ea stă tata, îmbrăcat în costum, pentru prima dată în viaţa lui. Are plete, e slab şi înalt, şi hainele stau pe el ca pe gard. Ea e o puştoaică cu părul blond, care pare că s-a rătăcit acolo, de la o petrecere de şcoală. Amîndoi au un aer pierdut. Greutatea momentului i-a copleşit de tot. Şi, probabil, chiar dacă se ţineau bine de paharele cu spumant, le tremurau îngrozitor de tare picioarele.
S-au costumat în mireasă şi ginere mai tîrziu, cînd m-au botezat şi pe mine. Fotografiile de atunci mi se par triste. Deja începuseră discuţiile în cele două familii. Şi nici unul dintre adolescenţi nu era, de fapt, pregătit pentru cursa de oameni mari. Parcă cineva se grăbise şi le scrisese repede nişte roluri complicate. Nu conta vîrsta lor sau că-şi doriser
