- Cultural - nr. 139 / 18 Iulie, 2013 Poate dorul de Adrian Paunescu mi-a dat impulsul de a parcurge din nou pagina cu pagina Cartea Cartilor de Poezie, acum in preajma celei de-a 70-a aniversari a zilei sale de nastere. Mi-e de mare folos acest demers, mai intai, fiindca prin intermediul poeziilor sale l-am simtit viu, vorbindu-mi direct, apoi, fiindca am patruns mai adanc in gandirea sa religioasa. A scris peste 75 de poezii cu continut religios sau din care reiese credinta sa in Dumnezeu. Dintre acestea, unele sunt rugaciuni, altele sunt expuneri ale credintei sale in Dumnezeu, in Iisus Hristos ca Dumnezeu si om, in Maica Domnului, in Nasterea si Invierea lui Hristos, precum si patrunderi in semnificatia acestor fapte istorice ale lui Dumnezeu pentru viata omului. Poetul I se adreseaza lui Dumnezeu percepandu-L ca persoana apropiata, cerandu-I, laudandu-L si multumindu-I. Toate poeziile sale cu caracter religios dau marturie despre credinta sa ortodoxa, al carei elogiu il face mai ales atunci cand fundamenteaza pe ea dragostea de neam, istoria acestuia, dar si existenta comorilor spirituale (biserici, manastiri, arta bisericeasca). Potrivit marelui Poet, "Credinta creste prin puterea artei, / iar Arta izvoraste din Credinta”. Frumos si adevarat exprima si crezul sau ca bisericile in constructie "il au pe Hristos ca zidar”. Adrian Paunescu isi marturiseste legatura profunda – pana la identificare – cu neamul si stramosii sai prin credinta, fiindca zice: "Noi nu putem sa devenim mormoni / sau altceva, conform unei retete, / noi suntem ortodocsi definitiv, / oricat ar vrea cu droguri sa ne-mbete... / Ca nu ne poate nimeni mitui / s-o parasim pe mama in etate, / din tragicul motiv ca, pe pamant, / exista alte mame mai bogate”. Numai un om cu asemenea convingeri solide detine temeiurile sau motivatiile necesare care sa-l poarte dincolo de idei, sa-si confirme crezuril