Copiii lumii spun "mama" apoape la fel in orice limba. Dincolo de componenta sentimentala, aceeasi pentru toti, si care poate explica universalitatea unui cuvant, lingvistii au si o explicatie stiintifica.

Atunci cand invata sa vorbeasca, copiii dezvolta un comportament cunoscut sub numele de "bolboroseala" sau "gangureala", explicat ca o succesiune de sunete aleatorii. Putin mai tarziu acesta evolueaza in ecolalie, adica repetare automata a sunetelor auzite.

"Mama" sau "mom", varianta in engleza, aproape identica, este un cuvant universal din doua motive: sunetul este simplu, iar enuntarea imita miscarea gurii copilului in timp ce este alaptat la san, arata Knowledgenuts.

Lingvistii explica fenomenul prin aceea ca vorbirea este impartita in mai multe categorii, in functie de partile anatomice implicate in pronuntia cuvintelor. Doua dintre cele mai simple forme de enuntare sunt "sunetele labiale" si "sunetele vocale largi".

Sunetele labiale sunt realizate exclusiv cu ajutorul buzelor si se regasesc in primele gangureli ale bebelusilor: "buh", "puh", "muh". Specialistii mai spun ca buzele au multe terminatii nervoase, apropierea uneia de cealalta fiind foarte stimulativa pentru copiii mici.

Suntelele vocale largi, precum "ahhh" sau "uhhh", sunt frecvente in randul sugarilor dintr-un motiv similar: sunt simplu de obtinut si extrem de satisfacatoare pentru a se juca cu ele.

Dar pentru a intelege pe deplin de ce "mama" este un cuvant cu semnificatie universala, trebuie sa descifram modul in care acesta se pronunta. Daca il vei spune acum cu voce tare, vei observa cum buzele se apropie una de alta, corzile vocale incep sa ii dea rezonanta si cum aceasta se mentine pe masura ce gura se deschide. Este miscarea exacta pe care o face gura unui copil in momentul alaptarii la san, cea mai naturala miscare s