O aventură cu o cehoaică, în ’89, pe plaja din Mamaia, se putea sfârşi tragic. La mine s-a terminat cu o serenadă dedicată de un grănicer.

În august ’89, aveam 20 de ani şi mai aveam o lună până plecam militar. Eram pe „ultima sută”... Într-o seară, la fosta discotecă Noroc, din Mamaia, undeva între hotelurile Perla şi Patria, am „agăţat-o” pe Iara. O fată blondă, subţire, cu ochi albaştri şi cu o poftă nebună de dans. Habar n-aveam că e cehoaică. Suedezele sau nemţoaicele nu mai veneau de ceva vreme pe litoralul nostru. Mai mult turiste din defunctul CAER. Ne-am înţeles prin limbajul gimnastic: ea nu ştia engleză, iar eu nu pricepeam o iotă din păsăreasca ei. Am învăţat atunci transcrierea fonetica în cehă a cuvântului broască: „eocheoteo”! Că, după ce s-a închis discoteca la ora zece seara, am tras o plimbare romantică, finalizată cu intimităţile de rigoare pe o băncuţă de lângă „Ghiolul mic” – Lacul Tăbăcăriei, unde orăcăiau asurzitor broscuţele noastre.

Asaltaţi de ţânţari, ne-am refugiat pe malul mării, în dreptul hotelului Dacia, unde era Iara cazată. Ca adăpost de ochii altora, un boschet ne-a fost ca o cazemată cu vedere la mare. În plină giugiuleală, un fluier ascuţit ne-a distrus, momentan, idila. O patrulă grănicerească ne localizase pe fâşia lor de frontieră, căci, nu-i aşa, puteam fi bănuiţi că o puteam lua înot, spre Istanbul... Sergentul, cu caschetă şi „diagonală” de piele, ne-a cerut să ne legitimăm. Cam greu, că Iara, în afară de o rochiţă şi sandale, nu prea mai avea altceva pe ea, iar eu nu aveam niciun act cu mine.

Aveam, în schimb, şase beri la cutie, nemţeşti, cumpărate de Iara, cu valută, din „Shop”-ul hotelului. Am căzut la pace imediat cu apărătorii graniţei noastre de est, care mai aveau o lună şi se „liberau” din armata care urma să mă înşface pe mine! Vasile, sergentul din Vaslui care vroia să mă aresteze pentru staţionare