Încercând să creioneze o generaţie adunată în jurul percepţiei lui Gilles, Olivier Assayas tratează personajele secundare cu superficialitatea proprie personajului principal. Iubitele şi prietenii intră şi ies din vizorul tânărului într-un determinism simplist, specific privirii înapoi, ce reconstruieşte cunoscând cu precizie toate detaliile devenirii.

În Après mai (Dupa mai ’68), regizorul francez Olivier Assayas reconstruieşte traseul unui tânăr creativ, ce pare să-i semene. Revoltele studenţeşti din epocă nu sunt detaliate cu precizie documentaristică, ci reimaginate în spirit, de o manieră descriptivă ce stabileşte, încă de la început, prioritatea personalului faţă de context.

Animat de idealurile maoiste la modă printre liceenii din familii burgheze, Gilles distribuie presa liberă/clandestină, participă la actiuni nocturne de spray-ere a liceului cu propagandă revolutionară, intră într-un conflict violent cu paznicii liceului, apărîndu-se, alături de camarazii săi, cu cocktailuri molotov şi saci de ciment. Fundalul activităţilor sale revoluţionare e pasiunea pentru Gilles privindu-şi viaţa ca pe o bucata de hartie boţită, pe care încheagă culori într-o logică intuită doar de el.

Încercînd să creioneze o generaţie adunată în jurul perceptiei lui Gilles, Olivier Assayas tratează personajele secundare cu superficialitatea proprie personajului principal. Iubitele si prietenii intră şi ies din vizorul tânărului într-un determinism simplist, specific privirii înapoi, ce reconstruieste cunoscînd cu precizie toate detaliile devenirii. În acest sens, filmului îi lipseşte, cel puţin în prima sa parte expozitivă, carnea relaţiilor care schimbă personajele. Cinematografic, Assayas e la fel de puţin aventuros, preferînd sa reconstruiască epoca după reţetă. Filmul conţine câteva dezbateri prin care Assayas îşi argumentează prefer