S-au împlinit 73 de ani de la debutul celui de-al doilea război mondial. Vă prezentăm mărturiile lui G. Magherescu, şeful de cabinet militar al mareşalului Ion Antonescu, ale altor mari patrioţi români sau observatori străini. Astfel că ziaristul american Marthan scria atunci: „Iuliu Maniu căuta să ia contact cu Aliaţii, pentru a le explica dilema tragică impusă poporului român, împins la o alianţă nefirească, de impunităţi istorice mai vechi şi mai noi. Maniu, care nu era la putere şi nu avea nici calitatea de consilier al mareşalului, n-a fost luat în serios cu planul lui de acţiune militară doar până la Nistru, şi Guvernul român, în frunte cu mareşalul Antonescu, s-a aruncat, fără rezerve, în luptă, făcându-se membru activ al Axei, deoarece credea că succesul este de partea ei. Maniu a opus rezistenţă mareşalului şi campaniei lui antisovietice. Atâta vreme cât soldaţii luptau pentru teritoriul românesc, ca să elibereze populaţia română, Maniu şi-a dat aprobarea în mod tacit, deşi, chiar şi atunci, s-a gândit că, poate, acelaşi lucru s-ar fi putut obţine prin alte mijloace, el fiind reprezentantul incontestabil al opoziţiei rezistente ce a apărat drapelele românilor sub habsburgi şi acum s-a înveselit - scria ziaristul american - când a aflat de eliberarea Basarbiei şi Bucovinei de sub sovietici.

Magherescu povesteşte şi un episod şocant. În timp ce trupele române mărşăluiau pe teritoriul sovietic, acţiune faţă de care Maniu s-a opus cu toată puterea, el a intrat în legătură cu guvernul britanic, căruia îi trimitea mesaje. Maniu era dotat chiar cu un aparat de radio de emisie-transmisie, prin care expedia uneori aceste mesaje. Informat depre acest lucru de serviciul secret, Ion Antonescu a ordonat ca Iuliu Maniu să fie lăsat în pace, „pentru că - afirmase el - soarta unei ţări nu poate fi pusă pe o singură mână. Dacă acela greşeşte, să vină altul să-i ia