- Social - nr. 139 / 18 Iulie, 2013 Teatrul National din Targu-Mures este o institutie de cultura respectabila, cu traditie si notabile realizari artistice de-a lungul timpului. Totusi, de catava vreme incoace, lucrurile nu par sa stea acolo asa cum ar trebui. Chiar daca nu sunt un teatrolog in adevaratul sens al cuvantului, totusi, am publicat o carte despre Caragiale, am predat, candva, la Universitatea de Arte din Targu-Mures, cursuri de estetica a teatrului, am realizat interviuri cu oameni de teatru (ultimul, cu Alexa Visarion, va aparea in "Romania literara” in curand) si am, pe cat posibil, o buna priza a fenomenului teatral contemporan. Revenind: ce fel de criza e la Teatrul National din Targu-Mures? Actori talentati sunt. Regizori buni, asijderea. Atunci? In opinia mea, dar si a altor specialisti in teatru cu care am discutat, e vorba de o criza de strategie teatrala si, in consecinta, de o criza identitara. Faptul ca, la un teatru national, la sectia romana (precizez acest lucru, pentru ca sectia maghiara a montat un spectacol Caragiale), in anul Caragiale, nu s-a montat nici macar o singura piesa a dramaturgului nostru national spune multe despre strategia intortocheata a acestei institutii, care mizeaza, in prezent, pe experimente dramatice, pe formule de teatru alternativ, pe montari avangardiste etc. Sa ne intelegem, nu sunt contra formulelor experimentale, avangardiste, alternative etc. Doar ca acestea trebuie sa aiba o pondere rezonabila, moderata in repertoriul unui teatru national. In aceste conditii, cand un teatru national, in loc sa promoveze piese si dramaturgi de valoare (din literatura romana sau universala), recurge la astfel de formule cu caracter inovator, experimental, alternativ, are toate sansele sa ramana si fara putinii spectatori pe care ii mai are. IULIAN BOLDEA - Social - nr. 139 / 18 Iulie, 2013 Teatrul National din Targu-Mures e