Şoseaua care te duce în Cheile Buţii, una dintre porţile de intrare spre Parcul Naţional Retezat, trece mai întâi prin câteva orăşele miniere, cu imagini dezolante, ca mai apoi să ofere peisaje rupte din rai. Cea mai frumoasă campanie ”Adevărul" - "125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă" continuă în această seară cu un reportaj inedit despre Cheile Buţii. Ne plimbăm printre cascade, un părâu îngheţat şi lupi.
Cea mai bună şosea care te aduce în Cheile Buţii, una din porţile de intrare în Parcul Naţional Retezat, traversează inevitabil patru oraşe ale Văii Jiului: Aninoasa, Vulcan, Lupeni şi Uricani. Orăşelele miniere oferă privelişti dezolante călătorului. Dacă te încumeţi să laşi în urmă peisajul intrat în umbra sărăciei şi să porneşti spre Retezat, spre inima munţilor, toate gândurile negre pe care le-ai fi putut strânge până atunci îţi vor dispărea. Garantat! Numai câţiva kilometri despart Uricaniul de chei. Sunt câteva minute de mers cu maşina, pe un drum impecabil.
Pârâul îngheţat
În anii trecuţi, într-o zi de ianuarie când am ajuns prima oară în Cheile Buţii, şoseaua asfaltată se oprea exact în dreptul popasului de unde turiştii pornesc pe traseele cheilor. Atunci am lăsat maşina la popas şi am plecat pe jos, cu câţiva prieteni, în susul pârâului care despică stâncile.
Acoperite de gheaţă şi zăpadă şuvoaiele Cheilor Buţii nu par la fel de înfiorătoare ca în timpul verii. Iarna te poţi strecura printre bolovanii imenşi, albi, ai râului Buta şi te poţi căţăra apoi pe câteva dintre cascadele acoperite de gheaţă. Iarna, liniştea stăpâneşte cheile, iar singurele vietăţi care trezesc aceste locuri din amorţire sunt sălbăticiunile. Unul dintre traseele propuse turiştilor se numeşte chiar „Calea Lupilor”, iar cei care se aventurează pe cărările lui sunt atenţionaţi despre faptul că ar putea întâlni în calea lor aceste animale