Trecem zilnic pe lângă case cochete, blocuri cu stil şi palate somptuoase şi, uneori, ne întrebăm: cine sunt autorii lor? Foarte rar întâlnim semnătura arhitectului, de parcă în această branşă nu există conceptul de autor. În apropierea Academiei, chiar în vecinătatea Palatului Cantacuzino, un bloc cu şase etaje, dar şi cu stil, porneşte din Calea Victoriei şi înaintează vreo cincizeci de metri pe Strada Frumoasă. Răsfoind, întâmplător, albumul de fotografii dedicat de soţ Virginiei Haret, l-am întâlnit alături de multe alte clădiri bucureştene cunoscute, frumoase ori impozante, realizate de această doamnă. Blocul ce mi-a atras atenţia, prima ei creaţie, a fost construit în anul 1922 în cadrul Societăţii „Construcţia Modernă”. Date biografice am găsit, din fericire, în arhiva Spiru şi Radu Haret, precum şi în articolul lui Radu Haret: „Virginia Sp. Haret-Andreescu (1894-1962), prima româncă arhitect”, publicat în Revista Muzeelor din 1982, nr.2, p. 65-67.

Am aflat că s-a născut în Bucureşti în 9/22 iunie 1894 şi că era nepoată de frate a marelui pictor Ion Andreescu (numele real fiind Dobrescu). Rămasă orfană de mamă la doar 9 ani, eleva a trebuit să se dedice şi îngrijirii celor trei fraţi mai mici. Având înclinare spre disciplină, a reuşit să treacă peste acest handicap şi să facă liceul în particular, iar în anul 1912, după obţinerea diplomei de bacalaureat la Liceul Mihai Viteazul, să intre prima la examenul de admitere al Şcoalei de Arhitectură din Bucureşti. Notele obţinute relevă o studentă strălucită, remarcată de Petre Antonescu, profesorul care a inclus-o în echipa sa şi sub a cărui coordonare a lucrat pe şantierele numeroaselor clădiri proiectate de el. În 6 iulie 1919 proiectul ei de diplomă cu tema „O Academie de Arte Frumoase” a obţinut calificativul maxim: „admis cu menţiunea foarte bine”. I s-a decernat diploma cu numărul 62 pe 1919. Era „