De câte ori trec prin parcul de lângă Hotel Petroşani (care nici până astăzi nu am aflat de ce trebuie să poarte numele lui Carol Schreter…) îmi amintesc că aici a fost stadionul Jiul.
Rememorez cu nostalgie antrenamentele din anii când regretatul antrenor nea Marcel Golgoţiu mă învăţa să dau cu piciorul în lobdă (când trăgeam câte un şut anemic la poartă nea Marcel spunea că „se cacă musca pe minge”…), de expediţiile sub tribune făcute împreună cu prietenii copilăriei de pe strada Vasile Roaită (sub tribună găseam bani, seminţe ori… ţigări scăpate printre lemnele podelei de spectatorii energizaţi de meciurile Jiului). Nici acum, după atâţia ani, nu pot să uit spaima prin care a trecut tot cartierul meu când a auzit strigătul „Arde Iaşul!”, atunci când a luat foc tribuna stadionului. Ehee, trecute sunt toate…
În vremurile acelea dulci ale copilăriei nu mă gândeam că peste zeci de ani voi fi primul care va scrie documentat despre inaugurarea stadionului Jiul, arena sportivă a Clubului Atletic al Minelor Petroşani (CAMP) petrecută la 23 septembrie 1922 în prezenţa ASR Principele Carol (documentar reluat cu tupeu cuvânt cu cuvânt de către unii confraţi, fără a avea decenţa de a aminti măcar autorul, dar asupra acestor năravuri voi reveni altă dată), despre meciurile internaţionale din perioada interbelică ale echipelor de fotbal din Valea Jiului, despre minunatele baluri şi serate ale cluburilor sportive.
Acum sporesc această zestre minimală a minunatei istorii sportive din Valea Jiului publicând o schiţă la scara 1:500, pe spatele căreia scrie 25 I 1923, a Arenei Sportive a Clubului Atletic al Minelor Petroşani. Din aceasta aflăm câteva detalii tehnice importante (lungimea terenului, lăţimea, configuraţia anexelor sportive ş.a.), pe care vă invit să le descoperim împreună.
De câte ori trec prin parcul de lângă Hotel Petroşani
