Scris de Corina Hutan - INTERVIU JA cu actrița Stela Popescu. Plină de viață, jovială, cu un aspect fizic de invidiat, Stela Popescu este una dintre cele mai iubite și cunoscute actrițe din România. A jucat în 30 filme, sute de spectacole și, alături de Arșinel, a ”ocupat” 4000 de ore de emisie la TVR.
JURNAL ARĂDEAN: Sunteți o persoană plină de viață și arătați foarte bine. Cum vă mențineți așa?
STELA POPESCU: Încă sunt în viață, dragă. Cum mă mențin așa? Muncind. Pe mine mă ține în viață munca pentru că, dacă aș fi ieșit din treaba asta, mai ales după ce mi-a murit bărbatul, pe care l-am iubit și a însemnat totul în viața mea, puteam să mă demoralizez și să cad. Această meserie m-a ținut. Este o meserie care te ține în picioare pentru că îți dă un soi de simț al datoriei extrem de dezvoltat. Știi că ești dator să te duci la teatru, știi că ești dator să îi faci pe oameni să râdă și, mai ales, știam că spun textele lui și atunci nu puteam să părăsesc meseria asta.
JURNAL ARĂDEAN: Mă gândesc că v-a fost tare greu în acele momente să urcați pe scenă și să faceți oamenii să râdă…
STELA POPESCU: E greu. E foarte greu și când te doare măseaua sau burta dapăi când ai o nenorocire în familie. Dar meseria asta te face să trăiești, te face să simți că ești necesar și că în clipa aceea trebuie să faci acel lucru și atunci toate te țin în picioare…JURNAL ARĂDEAN: Știu că ați avut și o copilărie tare grea…
STELA POPESCU: Da, am avut o copilărie grea, ca oricare familie care s-a refugiat din Basarabia, în perioada războiului cu rușii, care a venit aici… Să nu-ți închipui că lumea era bucuroasă că le vin alții pe cap, nu te primea cu brațele deschise. Dar a trebuit să ne descurcăm, nu am avut încotro și, atunci, mama, care e o femeie foarte puternică – pe tata l-au deportat în Siberia – deci a venit singură cu mine în România, s-a ținut tare. Știi că acu
