Pe cît de neplăcută le este germanilor ideea hegemoniei, pe atît de frecvent este ea invocată de vecini, cu singulare conotaţii pozitive în contextul crizei.

Cînd spaniolilor li s-a recomandat în plină criză euro, de care ţara lor este aprig lovită, să strîngă cureaua, să muncească mai mult, protestele nu au întîrziat iar pe pancarte s-a putut citi că demonstranţii îşi doresc o Europă franceză à la Hollande şi nu una germană, à la Merkel. Grecii le-au ţinut isonul, mergînd şi mai departe cu epitetele şi imaginile deloc măgulitoare la adresa Germaniei. Ai cărei locuitori au trecut cu vederea maliţiozităţile vecinilor şi partenerilor convinşi că dacă ar fi ripostat, ar fi pus paie pe foc.

O cu atît mai intensă satisfacţie le pricinuiesc acum germanilor, complimentele făcute ţării lor din tocmai Bella Italia. Unde, în iunie curent, a văzut lumina tiparului cartea filozofului Angelo Bolaffi, fost director între 2007 şi 2011 al Institutului Cultural Italian din Berlin. După ce conaţionalul său, Giorgio Agamben, filozof şi el, reluase mai vechea teză a regrupării, într-un aşa zis imperiu, a ţărilor latine europene a căror mentalitatate ar fi incompatibilă cu cea anglo-saxonă şi teutonă, care s-ar fi impus în Europa, pledoaria lui Bolaffi pentru modelul german, ba chiar pentru o hegemonie germană, un fel de soft power, întru totul benefică pentru întregul continent, dă întreaga măsură a polarizării spiritelor sub efectul crizei. Cartea intitulată „Cuore tedesco. Il modello Germania, l'Italia e la crisi europea” nu este doar un elogiu adus modelului german ci şi o critică severă la adresa Italiei şi, prin extrapolare, la adresa Greciei şi Spaniei. Care cu toatele, au ratat ocazia unei modernizări rapide a societăţii, a instituţiilor, a economiei, ocazie oferită de integrarea în spaţiul monetar comun. Pomenitele ţări meridionale s-au întins mai mult