Există un anumit tip de campanie în şcoli, mult utilizat de-a lungul timpului, care, la prima vedere, ar avea numai rolul de informare. Asemenea iniţiative, de multe ori ale multinaţionalelor, au avut o latură principală - educaţia, dar şi una secundară - promovarea, mai mult sau mai puţin subtilă, de produse. Regulamentul şcolar spune că nu poţi să intri în spaţiul de învăţământ, pentru orice fel promovare, decât după ce ai obţinut prealabilul acord al inspectoratului şcolar. Temele de campanie au acoperit până acum o plajă largă de principii, de la spălatul pe mâini şi pe dinţi până la „bătălia” împotriva fumatului. Se adaugă mesajele destinate fetelor şi băieţilor de liceu, referitor la educaţia sexuală. Gama de produse e vastă, în acest caz - stoparea bolilor cu transmitere sexuală sau evitarea unei sarcini nedorite. Ce să mai zici de concursurile organizate de supermarketuri, în şcoli venind reprezentanţii acelor companii, pentru a-i introduce pe copii în vasta societate de consum.

Se amestecă promovarea civilizaţiei cu interesul financiar

Problema cea mai mare, după cum arată psihologul Aurora Liiceanu, este că în şcoala românească nu se dezvoltă la elevi gândirea critică, în aşa fel încât tinerii să aibă posibilitatea de a decide ce e bine şi ce e rău pentru ei. De aici rezultă pericolul ca oricine să te poată influenţa, într-un sens sau altul. Specialistul admite că unele campanii au avut o latură educativă de netăgăduit, dar atrage atenţia că avem de-a face cu „o treabă în care se întâlnesc promovarea civilizaţiei cu interesul financiar”. Asemenea capcane trebuie să fie eliminate de Ministerul Educaţiei, dacă această instituţie ar avea un grup de experţi care să studieze fiecare ofertă de campanie de informare în şcoli. Printre întrebările pe care le-am adresat ministerului în cauză a fost şi aceasta: aveţi un departament cu o astfel de specia