Sebastian Olaru

Pedagog, istoric şi militant pentru realizarea unităţii naţionale româneşti, Oniosifor Ghibu, personalitate marcantă a intelectualităţii ardelene din perioada interbelică, a intenţionat să realizeze în mica localitate sălăjeană Stana un sat-model, “un fel de Vălenii de Munte ardelean”, o colonie de intelectuali români care să creeze lucruri importante şi să transforme fizionomia generală a satului românesc.

La mai bine de şapte decenii de la planurile profesorului ardelean, Stana de astăzi este doar un sat cu peisaje încântătoare de la graniţa Sălajului cu judeţul Cluj, unde fosta proprietate de vară a lui Onisifor Ghibu, acel “colţ de rai” ce se dorea a fi transformat în aşezământul de regenerare a intelectualităţii române, este doar o ruină. Puţinii turişti ce trec prin zonă sunt îndreptaţi mai degrabă spre casa arhitectului şi pictorului maghiar Kos Karoly, contemporan cu Ghibu.

Situată la limita cu judeţul Cluj, la o aruncătură de băţ de Ciucea lui Octavian Goga, Stana este accesibilă mai degrabă venind cu trenul pe ruta Cluj-Napoca – Oradea, sau pe şosea dinspre Huedin. În Sălaj, căile care leagă centrul de comuna Almaşu cu micul sat unde trăiesc puţin peste o sută de suflete sunt doar drumuri de pământ şi piatră. Oricare ar fi calea de acces, frumuseţea locurilor răsplăteşte din plin curiozitatea şi răbdarea călătorului care se aventurează în locurile care în perioada interbelică l-au fermecat pe Onisifor Ghibu şi l-au determinat pe arhitectul Kos Karoly să renunţe la un post la Universitatea de Arte şi Design din Budapesta pentru a se stabili aici.

“Nicăieri în lume nu e mai bine ca în liniştea de aici, pe care n-o întrerup decât trilurile de privighetori, zumzetul albinelor, săgetatul prin văzduh al rândunelelor şi, din când în când, câte un tren care duce bogăţiile ţării spre Apus sau se întoarce cu vagoanele goale.