Mereu cînd cineva spune, de față cu mine, că îl admiră pe Remus Cernea ca politician, rîd de îmi iese lapte pe nas, după care îi dau vorbitorului o palmă la funduleț. Palma la funduleț e pentru că vorbitorul, tot timpul, este o fetiță naivă. Doar fetițele naive îl consideră pe Remus Cernea politician și mie îmi plac fetițele naive.

Totuși, Remus Cernea mi se pare un tip isteț în felul lui. Citit, știe cum ar trebui să meargă treaba cu etica, morala, toleranța și acceptarea diferențelor dintre oameni la nivelul secolului 21. În același timp, mi se pare genul de băiat care merge cu bicicleta, și te duci la el cu un prieten și îi zici: „Pletosule, trăi-ți-ar neamu', n-am mai mers pe bicicletă de cînd eram bighidiu, dă și mie să fac o tură în jurul blocului, că m-a pocnit nostalgia”. Și fraierul ți-o dă, și pleci rîzînd cu bicicleta lui. Un sfert de oră mai tîrziu, începe să i se pară ceva suspect, că e băiat isteț și știe să calculeze viteza bicicletei și perimetrul blocului. Moment în care prietenul tău, care aștepta să te întorci împreună cu el, se preface îngrijorat că nu apari. Așa că îi cere fraierului telefonul, să te sune, să vadă ce-i cu tine de-ai dispărut, pentru că el nu mai are credit pe cartelă. Moment în care pornește la pas săltat în direcția dispariției, cu telefonul în mînă, spunîndu-i lui Remus să aștepte acolo, să nu te întorci și să nu găsești pe nimeni. Pe scurt, mi se pare genul de tip care rămîne des fără bicicletă și fără telefon.

Și de-aia mi se pare în plus. Sigur, majoritatea ideilor lui sînt chestii de bun-simț, care vor fi normale peste douăzeci de ani în cam toată lumea și chiar și în țara noastră înapoiată peste o sută de ani. Egalitate, responsabilitate față de natură și alte chestii. Lucruri complet aberante pentru troglodiții habotnici care populează acum România. E evident că nimic din ce vrea el nu o să se întîmple p