O clădire ponosită, cu un zid masiv, dar coşcovit şi crăpat, încoronată cu un turnuleţ de lemn, înnegrit de vreme, şi ferecată de o poartă ca de cetate.
Prin alura sa neobişnuită, casa de pe Calea Mănăştur nr. 9 atrage, din când în când, privirea celor aflaţi în troleibuzele, autobuzele sau maşinile care fac naveta între centrul Clujului şi cel mai mare cartier al său.
Puţină lume ştie că această clădire se număra, în urmă cu câteva sute de ani, printre punctele de reper ale Clujului, chiar dacă se afla în afara zidurilor medievale ale oraşului, la limita cu satul Mănăştur. Este probabil singura clădire care mai supravieţuieşte din vechiul Mănăştur, cu excepţia Bisericii Calvaria, care a fost însă reconstruită la sfârşitul anilor 1800. Aici, pe Calea Mănăştur nr. 9, a funcţionat pentru o bună perioadă de timp o mănăstire iezuită, pe lângă care exista şi un colegiu, cel din care îşi trage rădăcinile Universitatea „Babeş-Bolyai".
Acum, în spaţiile fostei mănăstiri locuiesc 16 familii şi funcţionează şi o capelă greco-catolică. Oamenii care locuiesc aici cunosc istoria clădirii, transmisă din vorbă în vorbă. „A fost aici o mănăstire, da, dar acum vreo 200 de ani. După aceea, călugării au plecat şi aici s-au făcut locuinţe. Ce era mai valoros din mănăstire a fost mutat la biserica de vizavi", spune Toth Ferencz, unul din locatari.
Bărbatul lucrează în domeniul construcţiilor, dar este pasionat de istorie. Locuinţa lui se află într-o clădire anexă a fostei mănăstiri, aliniată paralel cu pârâul Popii, un mic curs de apă, care delimitează zona fostei mănăstiri de campusul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV). „Aici unde stăm noi au fost probabil grajduri sau alte dependinţe ale mănăstirii. Am renovat recent, dar am pus deoparte cărămizile vechi, că vreau să le refolosesc", mai spune locatarul.
Mănăstirea
