Motto: „Jus est ars boni et aequi” (lat. Dreptul este arta binelui şi a echităţii)

Să nu-ţi vină să crezi că, şi după ce s-a încheiat bacalaureatul, după ce s-au rezolvat şi contestaţiile, indivizi de toate condiţiile, altfel bine intenţionaţi, unii dintre ei, aşa îi cred, în caz contrar le-aş zice că pactizează cu infractorii, se arată îngrijoraţi (se poartă de către purtătorii de grijă!), ba chiar indignaţi că, intervenind justiţia, le-a stricat joaca de-a examenul tuturor categoriilor implicate: elevi, părinţi şi profesori.

Vai, săracii copii (copiii noştri, viitorul ţării) de nouăsprezece ani, cum au fost ei luaţi cu autobuzele şi duşi la audieri, şi ce noroc că însuşi primul ministru Ponta, băgându-se unde nu trebuia să se bage, le-a luat apărarea, timorând justiţia (vorbă să fie!) şi temperând zelul poliţiştilor şi jandarmilor. Bine ar fi fost ca Ponta să fi zis cu fermitate: justiţia să-şi facă datoria! Şi-ar fi făcut un serviciu şi ar fi făcut societăţii un serviciu. Dar aşa, cocoloşind infractorii, perpetuează, la scară naţională, sistemul de promovare prin pile, relaţii şi şpagă, încât cel bun rămâne pe dinafară, iar hahalera triumfă, primeşte şi ajutor de şomaj. S-a spus de către cei care cred (sau mai cred) că cei care şi-au luat diplomele prin corupţie vor fi îndepărtaţi prin efect social, dar se uită că societatea românească nu-i o societate a meritocraţiei, este o societate bazată pe interese, pe mânării, pe pile de partid, pe învârteli şi furăciuni, în care hahalera îşi face loc ca beizadea a lui cutare barosan, ajuns ce-a ajuns tot fără învăţătură, nu-mai cu oleacă de engleză care nu ţine loc de obraz.

Înainte de a-i număra pe toţi analfabeţii de după 1989 şi pe analfabeţii cu diplome şi ifose, să ne întrebăm ce şanse au aceştia într-o societate divizată pe criterii politice şi de avere, unde şi-ar găsi locul, pentru că, la un