Între celebrele perechi de paronime care apar mereu în probele de cunoaştere lexicală sau de perspicacitate la examenele de limba română (a apropia şi a apropria, a enerva şi a inerva etc.), nu e pomenită de obicei (din sănătoasă prudenţă: gîndiţi-vă ce ar produce exerciţiul de tipul „Alcătuiţi cîte o propoziţie pentru a ilustra sensul cuvintelor...“) perechea orgie – urgie. Confuzia între cele două cuvinte se produce, cîteodată, în vorbirea nu tocmai îngrijită, uneori şi în scris, dar într-o singură direcţie: termenul cult orgie e înlocuit prin vechiul şi popularul urgie.
E, totuşi, greu de alcătuit o statistică a uzului prin căutări pe Internet, pentru că, pe lîngă cîteva citate mai inocente („în ziua cînd apărea deblurarea pozei incriminate că făcea urgii sexuale“, otv.com.ro), sînt furnizate zeci de liste de site-uri mai mult decît dubioase, care propun, monoton, „urgii cu (multe) femei“. Dincolo de asemănarea de formă, confuzia are şi o motivare semantică, în măsura în care orgia ar putea fi înţeleasă, moralizator, de către vorbitori, ca „nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva“ sau ca „dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd“ (definiţiile urgiei, în DEX).
DE ACELASI AUTOR Pinuleţul Acesta "Fără dar şi poate..." Calmitate Cuvîntul românesc orgie este împrumutat din franceză, în secolul al XIX-lea. Franceza l-a preluat din latină, iar termenul latinesc provenea din greacă (unde era un substantiv feminin plural, desemnînd serbările închinate lui Dionisyos/Bacchus). Urgie, în schimb, a născut controverse etimologice, fiind considerat fie moştenit din latină, fie împrumutat din greacă (de unde româna a preluat şi verbul a urgisi): oricum, ambele ipoteze conduc, pe căi diferite, către un etimon grecesc, mai mult sau mai puţin îndepărtat.
De fapt, istoria mai lungă şi mai interesantă e tocmai cea a substantivului urgie, f
