Născut în ianuarie 1973, istoric de profesie, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, doctor în istorie, autor al unor importante studii de istorie modernă, Rudolf Mihai Dinu este director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU Veneţia), după ce mai mulţi ani a fost bursier şi cercetător în Italia.

-Sunt ani buni de când Ziarul de duminică nu s-a mai ocupat de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia. Sigur s-au petrecut schimbări. Ni-l puteţi prezenta pe scurt? -Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU Veneţia) a luat naştere oficial la 2 aprilie 1930, fiind inaugurat de către istoricul Nicolae Iorga sub denumirea de „Institutul Istorico-Artistic din Veneţia” (sau, familiar chemat de veneţieni, „Casa Română”). Se împlinea astfel o năzuinţă nutrită de mult timp de marele învăţat. Ideea de a fonda un institut academic de cercetare în Veneţia fusese cultivată de Iorga de la începutul sec. XX. În fapt, încă din vremea primelor cercetări efectuate în arhiva Republicii (Archivio dei Frari), tânărul istoric nutrea gândul secret de a crea în cetatea Dogilor o adevărată instituţie scolastică românească, pentru a-i ajuta pe cercetătorii români să recupereze acea parte din istoria noastră închisă în arhivele şi bibliotecile veneţiene. Noua instituţie se adăuga celor similare din Roma (Accademia di Romania) şi Paris (Şcoala română de la Fontenay–aux–Roses). Sprijinul unor prieteni s-a dovedit a-i fi deosebit de preţios: la Roma a fost ajutat de istoricul Vasile Pârvan, discipolul său, iar la Veneţia l-a susţinut atât consulul României, G.B. Bombardella, cât şi Eduard Şerban, cel care a cumpărat primul, în 1928, un apartament în Palatul Correr din Piaţa Santa Fosca, edificiu situat la jumătatea distanţei dintre Piaţa San Marco şi gara care, împreună cu Podul Libertăţii, leagă Veneţia de terrafer