Numãrul pensionarilor minieri din Valea Jiului scade pe zi ce trece. În fiecare an, numãrul celor care au lucrat în cadrul unitãtilor miniere apartinãtoare actualei Societãti Nationale a Huilei (fostã RAH sau CNH – de-a lungul anilor post-revolutionari) se micsoreazã cu câteva procente bune. Numai anul trecut, peste 600 de fosti mineri au trecut în nefiintã, numãrul celor decedati doar în primele 6 luni ale acestui an fiind de peste 300.
În acest timp, disparitia fizicã a celor care si-au pierdut tineretea si anii maturitãtii extrãgând huilã, ar trebui sã-i bucure pe actualii si viitorii guvernanti ai tãrii.
Nu de alta dar, continua reducere a numãrului celor care au lucrat în subteran va atrage si o scãdere a sumelor alocate de la bugetul national pentru gratuitãtilor fostilor mineri. Respectiv, cele la energia electricã sau la bonurile de cãrbune, de exemplu.
„Este tragic dar adevãrat! Timpul nu ne mai asteaptã pe noi, fostii mineri, care suntem tot mai putini pe zi ce trece. În 10 – 15 ani, în Valea Jiului, vor mai trãi foarte putini dintre cei care au reusit sã iasã la pensie din industria minierã. În prezent mai suntem cam 20.000 dar numãrul nostru se reduce drastic în fiecare an. Vârsta si bolile acumulate de-a lungul anilor petrecuti în subteran îsi spun cuvântul. Pentru cã angajãri în minerit nu prea se mai fac, odatã si odatã, vor dispãrea si pensionarii minieri spre bucuria guvernantilor care nu vor mai avea bãtãi de cap cu rezolvarea problemelor acestora. Cei care sunt în fruntea tãrii sau vor ajunge, pe viitor, la guvernare ar trebui, însã, sã tinã cont de faptul cã nici ei nu sunt vesnici. Roata vietii se învârteste si, cândva, le va veni si lor rândul sã disparã. Prin urmare, ar trebui sã ne ajute, acum când încã mai trãim si unii si altii”, a spus Ion Hortopan, presedintele Ligii Sindicatului Pensionarilor Minieri din Valea Jiului.
