La mai puţin de 10 kilometri de municipiul Suceava se află unul dintre primele monumente ale naturii din ţară, „Fâneţele seculare de la Ponoare”. Rezervaţia, de care mulţi suceveni nu au habar sau doar au auzit, fără a ajunge acolo, să o vadă, a fost studiată, de-a lungul timpului, de numeroşi specialişti din România şi de peste hotare, din Polonia, Franţa, Cehia, Slovacia, Marea Britanie, Egipt.

Cine se mai încumetă acum să ajungă acolo, să se bucure de un colţ de natură în care intervenţia omului este interzisă, va râde şi va plânge în acelaşi timp.

Pe de o parte, de cum păşeşti dincolo de poarta de fier pusă la drum pentru a stăvili năvala maşinilor celor care veneau să facă acolo grătare, eşti copleşit de frumuseţea naturii, de cântecul greierilor, cântece de păsărele, de foşnetul vântului prin fâneţe, iar pe de altă parte, de dimensiunea prostiei umane.

Panouri informative, „atacate” cu toporul

De la primii paşi făcuţi în rezervaţie, dai cu ochii de panoul informativ din care afli că eşti pe teritoriul unui sit Natura 2000, de conservare a biodiversităţii, precum şi o parte din speciile importante de plante care se regăsesc acolo. Numai că tabla acestuia, pe care, în mod ironic, scrie „Omul poate admira, dar nu are voie să intervină”, este boţită de parcă ar fi fost strânsă într-o mână gigantică, iar apoi cineva ar fi încercat să o despăturească.

Nici următorul panou, amplasat acolo cu mulţi ani în urmă, când rezervaţia se afla în custodia Academiei Române, nu a avut o soartă mai bună, tabla fiind îndoită cu puternice lovituri, probabil de bâtă, dar şi spartă în mai multe locuri, cu lovituri de topor.

Rolul panoului era de a informa vizitatorii asupra celor peste 450 de specii de plante prezente pe cele 24,5 hectare de teren ale rezervaţiei, fiind enumerate şi speciile rare identificate în zonă.

Laboratorul r