Trăim într-un mare oraş, aglomerat, zgomotos, adesea peste măsură de obositor, la care totuşi nu suntem în stare să renunţăm. Cumva, cine ştie din ce pricină, agitaţia ne prieşte. Iar atunci când, în ciuda atracţiei reciproce, simţim nevoia unui răgaz, avem la îndemână opţiuni diverse, unele dintre ele în plin centru, care ne lasă să ne desprindem fără a fi, fizic vorbind, la distanţă. Muzeul Satului este o astfel de oază de linişte, de natură, de lucruri simple şi tocmai prin aceasta frumoase, şi gazdă multor activităţi, pentru toate vârstele, care ne determină să revenim pe aleile sale, chiar dacă le cunoaştem bine şi nu s-a scurs multă vreme de la vizita anterioară. Am avut în primăvara ce a trecut, şi în acest început de vară, multe motive de a ajunge la Muzeul Satului, datorită reuşitelor evenimente pe care le-a găzduit, cele mai multe fiind organizate de diferitele institute culturale şi reprezentanţe diplomatice la Bucureşti. Una dintre cele mai recente manifestări de gen, a fost intitulată „Zilele culturii portugheze“, desfăşurate pe durata unei săptămâni întregi. S-a început prin a motiva alegerea datei de 10 iunie (comemorarea poetului naţional Luis de Camões) ca zi naţională a Portugaliei şi a prezenta istoria imnului naţional A Portuguesa, ce datează din 1940. Au fost apoi descifrate legenda simbolului naţional, cocoşul din Barcelos şi sărbătoarea Sf. Anton celebrată la 13 iunie. Nu în ultimul rând, au fost prezentate reperele turistice şi gastronomice ale Lisabonei, o istorie a originii şi evoluţiei în timp a fadoului şi a plăcilor de faianţă pictate, cunoscutele azulejos. Ateliere de pictură de azulejos, de gravură, de păpuşi şi marionete, de String Art, au făcut deliciul celor mici. În acelaşi timp, conferinţele pe te Publicitate me muzicale, literare, istorice, culinare ne-au deschis noi orizonturi legate de cultura şi civilizaţie poporului care