Discriminarea la angajare pe criterii de sex şi vârstă îi duc la disperare pe şomerii de peste 50 de ani din Timişoara.
Discriminarea şomerilor în căutarea unui loc de muncă de către angajatori, din punct de vedere al vârstei şi al sexului, este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă piaţa muncii din Timiş.
Situaţia se agravează în cazul bărbaţilor trecuţi de 50 de ani. Aceştia nu au nicio şansă de a fi angajaţi. Patronii îi resping imediat.
“Şi eu trebuie să trăiesc şi să mănânc!”
“Când aud de vârsta de 50 de ani, eşti tratat ca un ciumat. Patronii nu îţi dau nicio şansă. Nici nu mai discută cu tine”, s-a plâns timişoreanul Marius Hrabonschi, care de peste un an îşi caută zadarnic un serviciu. În cazul lui, situaţia este şi mai dramatică, fiindcă este singur, nu are niciun venit, nu are nici măcar ce mânca, iar plata la întreţinerea locuinţei a depăşit 1.200 de lei (12 milioane de lei vechi). El este ameninţat şi cu chemarea în instanţă şi pierderea apartamentului. Pentru a eluda prevederile legii, în ceea ce priveşte discriminarea de gen, unii patronii şmecheri nu scriu în anunţ că doresc să angajaze femeie sau bărbat, dar atunci când vine şomerul de sex masculin, îl resping. “În momentul când mergi la ei, îţi spun direct: “Nu ne interesează decât fetele!” Deşi le spun că am experienţă în domeniu, nu am nicio şansă. Ei vor să angajeze femeie şi gata. Degeaba le explic că şi eu trebuie să trăiesc şi să mănânc, nu îi interesează”, a explicat Marius. El este revoltat că Legea 202, din 2002, privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în 2013, nu este luată în seamă de către agenţii economici. De aceea, Hrabonschi a venit cu o propunere. Cu amenzile date pe Legea nr. 202, de către Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Timiş, să se facă un fond de urgenţă pentru a fi ajutaţi şomerii în căutare de locuri de
