De când pădurile de la noi cad sub tăişul omului-frate căruia i-au fost de veacuri trupului adăpost şi sufletului balsam, o întâlnire cu lemnul care va fi avut norocul să nimerească sub ochii adânc văzători ai creatorului – muritorul acela căruia i se spune sculptor şi care, prin truda mâinilor sale nemureşte materia – devine popas de taină şi loc de întâlnire cu tot ceea ce înseamnă istoria unui neam. Vida Gheza, genialul artist-sculptor venit sub soare la 28 februarie 1913 în Maramureşul de legendă şi înaltă istorie românească, a fost fiul Rozaliei şi al lui Iosif Vida (miner) din Baia Mare. În cel dintâi chiot al pruncului născut în chiar ziua în care altădată a fost tras pe roată Horea, se vor fi adunat poate toate sevele cât să urce ca nişte fântâni verticale în trunchiurile arborilor şi-apoi în mereu înnoitele frunze, din dorul pământului de-a fi mai lângă cerul luminii. Şi iată-ne acum, când se împlinesc 100 de ani de la naşterea artistului. Sub egida Academiei Române (al cărui membru a fost, din 1974), începând cu 28 februarie a.c., au avut şi vor mai avea loc numeroase manifestări dedicate Centenarului Vida Gheza – evocări, întâlniri, expoziţii, lansări de carte/album, inaugurări – la Bucureşti, Baia Mare, Carei, Satu Mare, Roma etc., – pe întreg anul 2013, care se înscrie în calendarul cultural-artistic al României ca Anul Vida Gheza. În Aula Academiei Române s-a desfăşurat, la 27 iunie a.c., Simpozionul omagial dedicat sculptorului, în cadrul căruia au rostit alocuţiuni personalităţi de marcă ale ştiinţei, artei şi culturii româneşti: academicienii Ionel Haiduc, Marius Porumb, Ionel Valentin Vlad, Răzvan Theodorescu; prof. univ. Daniel Barbu (ministrul culturii şi patrimoniului cultural naţional), Teodor Ardelean (directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu“ din Baia Mare), Grigore Arbore (Consiliul Naţional al Cercetării, Veneţia, Itali