În Italia sunt mai mult de 9 milioane de săraci, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Statistici. Situaţia e şi mai grea pentru 4,8 milioane dintre aceştia pentru că oficialii spun că ei trăiesc într-o “sărăcie absolută”.

Cele 9,56 de milioane de italieni săraci reprezintă aproape 16 procente din populaţia înregistrată în 2012, în creştere în comparaţie cu nivelul înregistrat cu un an înainte, când era de 13,6%. În rândul italienilor săraci, ponderea persoanelor care trăiesc într-o sărăcie absolută a crescut de la 5,7% din populaţia italiană în 2011, la 8% în 2012.

Autorităţile de la Roma consideră că “sărăcia absolută” se caracterizează prin imposibilitatea de a plăti bunuri şi servicii considerate esenţiale pentru a duce un nivel de viaţă minimum acceptabil. Ea variază în funcţie de localităţile italiene, viaţa fiind mai ieftină în sudul decât în nordul ţării, sau de tipologia familiei.

De exemplu, pragul sărăciei absolute pentru o persoană cu vârsta cuprinsă între 18 şi 59 de ani variază de la suma de 537 de euro pe lună într-o mică municipalitate din sud şi până la suma de 806 de euro pe lună într-o zonă urbană din nord.

„Sărăcie absolută” şi „sărăcie relativă”

Alte persoane recenzate de oficiul italian de statistică trăiesc într-o aşa numită “sărăcie relativă”, al cărei prag a fost stabilit pentru 2012 la un venit de 990,88 de euro pentru o familie cu doi membri. Sărăcia relativă a înregistrat o creştere în numeroase tipuri de familii şi în toate regiunile ţării, trecând de la 4,9% în 2011 la 6,2% în nordul bogat, de la 6,4% la 7,1% în centru şi de la 23,3% la 26,2% în sudul defavorizat.

Singurul semnal de ameliorare în termeni de sărăcie se înregistrează în grupul persoanelor în vârstă care trăiesc singure, în cadrul căruia incidenţa a scăzut de la 10,1% la 8,6%.

Institutul Naţional de Statistici din I