Răsfoindu-l pe Anton Pann şi ale lui poeme dedicate beţiei, m-am întrebat, în acord cu un personaj din cartea lui Pierre Mayol, cît de trist trebuie să fie cel ce bea numai apă. Vinul alungă grijile şi dă speranţe pentru zilele necunoscute ale omului: „Cu vinul şi cu somnul / Uită grijile omul“ – spune un proverb. Creează hiperbolele bunăstării, ale bogăţiei ireale, ale sănătăţii trupeşti; cu alte cuvinte, oferă fiecăruia cîte o coroană de împărat. Iată ce spune un alt proverb reţinut de Anton Pann în Povestea vorbei: „Vinul face pe săraci bogaţi, pe ciungi cu mîini, pe ologi cu picioare şi pe orbi cu ochi.“ Băut cu măsură, vinul dă voioşie şi speranţe, alungă tristeţile grijilor cotidiene.

Voiosul chefliu strigă, călare pe butoi: „Toarnă vin în două oale / Că nici capul nu mă doare“ sau „Picioarele nu’l mai ţin şi tot strigă: ado vin!“ sau „S’a jurat pe vin să nu mai bea rachiu.“ Se degajă, apoi, mai multe imagini ale acestui chefliu ce populează cîrciumile mahalalelor, la început de epocă modernă. În prima sa operă – Îndreptătorul beţivilor, care cuprinde în sine numirile beţivilor şi toate faptele care curg din beţie – ne sînt oferite cîteva portrete.

DE ACELASI AUTOR Mădălin şi rostul educaţiei Cu puşca prin mahala... De ce să-i pedepsim pe cei "vinovaţi"?! Unde se opreşte haosul, de unde începe ordinea? Beţivii sînt organizaţi într-o companie, formată din zece steaguri sau cete, la care se adaugă încă una. În frunte se află steagul „Su-icimezilor“, beţivii fruntaşi, onoraţi de către „compănaşi“ pentru că ştiu „să sugă frumos / cînd sînt alţii pe jos“, pentru că beau neîncetat. Această beţie eternă le este recunoscută prin „hatişerifuri“, dîndu-le credibilitate în cunoaşterea vinurilor, dar şi calitatea de „beţiv fruntaş“, de „crai între beţivii vestiţi“. Şi, pentru a întreţine această faimă, Su-icimezii dorm cu „plosca sub cap“, se adapă la ori