Un angajat al Complexului Energetic Oltenia îmi spunea zilele trecute că s-a săturat să tot audă de faliment, de concedieri, de tăieri de salarii şi prime, de lipsă de vânzări, de angajări de pile, de păreri politice mai mult sau mai puţin avizate. S-a săturat de conflictul dintre administraţie şi sindicate, de săpăturile dintre sindicalişti, de politicienii care vor să profite de scandal. Ba chiar s-a hotărât să nu mai citească o vreme presa şi să nu se mai uite la televizor.

E adevărat, problemele din CE Oltenia domină presa locală, într-un judeţ în care oricum nu se mai întâmplă mare lucru. Rău cu rău, dar mai rău fără rău, aşa că am convingerea că omul cu pricina nu s-ar simţi mai în siguranţă dacă presa nu ar mai scrie. Pentru că el oricum vede că mai mult stă decât munceşte, că zilele în care se trece de o mie de MWh sunt considerate bune, deşi asta înseamnă o treime din capacitatea complexului.

Că ziariştii scriu, că politicienii îşi dau cu părerea, că sindicaliştii îşi cer drepturile, astea sunt lucruri normale. Ce nu pot eu să înţeleg este disperarea lui Laurenţiu Ciurel de a fi zilnic pe toate posturile de radio şi televiziune. Şi nu cu informaţii despre companie, ci pentru a intra în polemică. Ieri, Ciurel s-a găsit la gâtul cui să sară. Uitând de zilele când asculta de Morega cum ascultă azi de Călinoiu, Laurenţiu Ciurel s-a găsit să dea o replică dură unui atac mai degrabă firav al fostului deputat. Morega a zis în treacăt, la o conferinţă de presă, că a primit o informaţie pe surse cum că Ciurel se împrumută în bancă să dea salariile. Acum, omul a zis că e pe surse, Ciurel putea să dezmintă sec şi atât, cum ar fi făcut un manager privat de mare companie. Nu e cazul lui Ciurel, care nu reuşeşte să dezbrace haina de manager politic, aşa că a considerat că e cazul să-i transmită lui Morega să nu mai spună ziua ce visează noaptea. Şi să îl ac