Andreea Pora: Spuneaţi că problema majoră la Bac este lipsa de performanţă, nu frauda. Care este legătura dintre fraudă şi performanţă?

Mircea Miclea: Problema fundamentală, în evaluările naţionale din acest an, constă în faptul că 1 din 4 elevi nu a trecut examenul de capacitate, deşi era unul uşor, şi 1 din 2 elevi nu a trecut examenul de bacalaureat. Închipuiţi-vă că 1 din 2 avioane s-ar prăbuşi sau că una din 4 maşini s-ar strica în trafic. Aceasta e problema gravă, nu dacă procentul de promovabilitate din acest an e mai corect sau mai puţin corect faţă de anii trecuţi. La noi, însă, o problemă care naşte scandal e mai interesantă decât o problemă importantă. În şcoală, lucrurile se strică pornind de la modul relaxat în care se face notarea la clasă; ea este cea care comunică elevului că poate obţine o notă mare fără să depună un efort pe măsura notei respective. Uitaţi-vă în toţi aceşti ani, indiferent care dintre ei, şi constataţi o diferenţă majoră între notele pe care le obţin la clasă elevii şi notele pe care le obţin la bacalaureat sau la examenul de capacitate. Acolo, nu în teoria că se poate frauda examenul de bacalaureat sau de capacitate, au început să apară problemele. Deci, actualul mod de evaluare la clasă are două mari probleme: 1) este excesiv de subiectiv, pentru că nu există standarde naţionale de notare, adică nu e niciunde definit ce înseamnă 7, ce înseamnă 8, astfel încât 7 de la un liceu de primă mână să fie echivalent cu cel de la un liceu de periferie; 2) notarea este excesiv de indulgentă, ceea ce creează elevilor iluzia că ştiu mai mult decât ştiu. Sigur că profesorii dau aceste note mari şi ca să-şi ascundă propria lor lipsă de performanţă didactică, iar elevii şi părinţii tac complice, pentru că sunt şi ei mulţumiţi. Această notare exagerat de pozitivă nu-ţi dă feedback-ul că trebuie să munceşti mai mult şi te trezeşti la exam