Gerovitalul H3 rămâne controversat

Zilele trecute, una din ştirile venite din cercetare viza îngrijorarea1 unui profesor american, de la Boston University, faţă de posibilul reviriment al utilizării procainei ca tratament împotriva îmbătrânirii. Procaina este principalul ingredient activ din Gerovitalul H3 al Anei Aslan, care însă nu a trecut proba de foc a FDA şi, în absenţa vreunor dovezi, folosirea ei a fost interzisă în SUA. Textul de opinie semnat de autorul „studiului centenarilor din New England“, publicat în Journal of the American Geriatrics Society, citează pe larg din lucrarea2 Anei Aslan, publicată în urmă cu aproape jumătate de secol în Therapiewoche. Se relata acolo „ameliorarea fenomenală în funcţionarea psihică, psihologică şi socială a 189 de subiecţi vârstnici, care au urmat terapia cu procaină (novocaină) timp de zece ani“. Dar panaceul Anei Aslan reda mobilitatea artriticilor şi reumaticilor, făcea să dispară hipertensiunea şi angina pectorală, reda memoria, concentraţia şi percepţia, ba chiar făcea să diminueze rigiditatea extrapiramidală din boala Parkinson (în epoca pre-L-dopa). Sau cel puţin aşa pretindea autoarea, pentru că efectele benefice nu au putut fireproduse în studii clinice controlate randomizate. Gerovitalul H3 a ratat astfel intrarea pe piaţa americană, rămânând însă un bun comercializat de statul comunist. În urmă cu cinci ani, un review3 Cochrane lămurea oarecum lucrurile: autorii constatau că efectele nocive ale procainei depăşesc eventualele beneficii în prevenirea şi/sau tratarea demenţei ori a disfuncţiei cognitive; până la efectuarea unor studii clinice adecvate, de calitate, sfatul lor era ca vânzarea produselor pe bază de procaină să nu se mai facă pentru beneficiile nedovedite. Iată-ne însă în 2013, an în care bostonianul Thomas Perls observă reclama pe care clinicile de longevitate americane o fac pa