Prestatorii ambulanţi de servicii erau nelipsiţi din peisajul Bucureştilor de odinioară. Recunoscuţi cu uşurinţă după reclama pe care şi-o făceau strigând fiecare la ce se pricepea, aceşti pauperi supravieţuitori ai greutăţilor din alte timpuri îşi făceau treaba, în ciuda condiţiilor derizorii, cu multă pricepere. „Centrul Vechi” vă invită să „gustaţi” un pic din farmecul dispărut al meseriilor de altădată.

Cine nu-şi mai aduce aminte de fotograful din Cişmigiu? Tehnica din ziua de azi a dus la dispariţia acestor „pozari” care te îndemnau să faci o poză „la minut”. Fotograful din imagine a fost imortalizat chiar în Cişmigiu, iar poza rezultată este o dovadă că trecutul poate (încă) emoţiona.

S-ar putea spune că e un mic tramvai tras de cal, dacă am judeca după poziţionarea roţilor. Acest vehicul nu intră în categoria primelor „trangavane” din Bucureşti, ci este o simplă căruţă cu ajutorul căreia oamenii îşi transportau acareturile când se mutau în casă nouă. „Camionagiii” de acest fel se strângeau în apropiere de Centrul Vechi, pe cheiul Dâmboviţei.

Două figuri pitoreşti ale Bucureştilor de altădată, cu o meserie şi ea dispărută din peisajul citadin autohton. Tăietorii de lemne îşi purtau „caprele” în spinare pe străzile Capitalei şi erau foarte solicitaţi toamna, când oamenii se aprovizionau cu lemne pentru iarnă.

Ace, brice, cuţite, foarfece, iată doar câteva dintre ustensilele care, vrând-nevrând, trebuiau să treacă din când în când prin mâna tocilarului. Maşinăria din imagine, destul de rudimentară judecând după roata ataşată, îşi făcea treaba totuşi, tocilarii putând fi întâlniţi, de regulă, tot în preajma pieţelor mari, unde muşteriii nu lipseau defel.

Surse foto: http://www.muzeulbucurestiului.ro/main.html

Prestatorii ambulanţi de servi