Fără mişto, mie mi-ar fi ruşine să spun că sunt membru PRM. Adică eu, brăilean, să merg acasă la maică-mea, să stau la masă, de sărbători cu socrii mei şi să se ştie că eu sunt în PRM Brăila? Mai degrabă cred că aş admite că am făcut puşcărie, că nu mi-ar fi ruşine atât de tare cu acest lucru. Cine ştie, poate că la pârnaie am intrat printr-o conjunctură nefericită, poate că a fost o întâmplare stupidă, care m-a aruncat după gratii. Dar ce scuză aş putea avea pentru că am intrat în PRM? Bun, să zicem că am făcut acest gest din teribilism. Poate că m-am îmbătat într-o zi şi m-am dus să mă înscriu în PRM. E de înţeles acest lucru. Dar a doua, a treia zi, când m-am trezit din beţie nu am realizat că am făcut o tâmpenie mai mare decât mine? Adică am continuat să rămân în PRM Brăila, iar asta nu m-a deranjat absolut deloc? La dracu, atunci înseamnă că sunt un dobitoc.
Văd însă că există persoane în Brăila cărora nu doar că nu le este ruşine că sunt membri PRM, ci se mândresc cu asta. Ba chiar îşi rup din timpul lor liber pentru a merge la partid şi pentru a se lupta ca să ajungă şefi ai acestui partid cu iz de hazna. Romeo Crâşmariu tocmai a fost reconfirmat ca preşedinte al PRM Brăila şi cred că el este foarte mândru de chestia asta. De ce ţi-ai dori vreodată în viaţa ta, în cazul în care nu eşti senil, să ajungi preşedinte al PRM Brăila? E ca şi cum visul tău în viaţă ar fi să ajungi să fii taxator la un veceu public. E clar că bani nu o să scoţi dacă eşti şef pe la PRM Brăila, prestigiu nici atât nu vei obţine din partea apropiaţilor, iar despre o carieră politică, să fim serioşi: PRM înseamnă Vadim Tudor şi câţiva lachei care îl înconjoară. Sunt extrem de mici şansele ca un brăilean din PRM să ajungă vreodată să fie important la Bucureşti, să prindă şi el un os de ros acolo.
Habar nu am care sunt ambiţiile care îl mână în lupta politică pe d
