În 18 iulie 1938, se stingea, pe neașteptate, o mare personalitate europeană: Regina Maria a României.
Bunică paternă i-a fost Regina Victoria a Marii Britanii (căreia îi moștenise calitățile de om de stat), iar bunic matern i-a fost țarul Alexandru al II-lea Romanov, ea fiind sensibilă la tot ce este bun și frumos, în virtutea sângelui slav. A iubit cu patimă România și între descendenții săi s-au numărat doi regi (fiul Carol al II-lea și nepotul Mihai I) și două regine (Elisabeta a Greciei și Mărioara a Serbiei), numai Caterina de Medici învrednicindu-se a avea asemenea merite mai mari, fiind mamă a trei regi și a două regine, precum și soacra Reginei Stuart, străbuna actualei suverane britanice.
Foarte inteligentă și bine educată, Principesa Maria de Edinburg se căsătorește cu Principele Ferdinand, în ianuarie 1893, devenind monarhi ai României la moartea Regelui Carol I, în anul 1914.
Regina Maria a fost unul din cei mai însemnați sfătuitori ai soțului său, convingându-l să intre în război de partea Antantei, spre a se împlini visul Marii Uniri. Ca și soțul său, a fost o temerară, mereu prezentă pe front, fiind supranumită “mama răniților“. Dăruită cu un fin simț diplomatic și voință oțelită, Regina Maria a avut un rol determinant în recunoașterea României Mari, prin încheierea Tratatului de la Trianon.
În octombrie 1922, la Alba Iulia, are loc ceremonia încoronării monarhilor României Mari, printr-o sărbătorire de neuitat.
Regina Maria introduce la curte obiceiul admirabil ca doamnele și domnișoarele să poarte splendide costume tradiționale românești, obicei continuat cu devoțiune cu osebire de către fiica cea mai mică, Principesa Ileana. Tulburătoare sunt cuvintele marii Regine: “Te binecuvîntez, iubită Românie, țara bucuriei și a durerii mele, minunată patrie care trăiești în inima mea. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită,
