Sportivii care au înregistrat în trecut performanţe şi au apărat onoarea ţării la concursuri internaţionale sunt uitaţi de stat o dată cu încheierea carierei sportive.

Chiar dacă şi-au dedicat viaţa sportului, riscându-şi sănătatea, mulţi dintre sportivi luptă în prezent cu sărăcia. Iar autorităţile, în trecut mândre de ei, îi tratează acum ca pe nişte simpli pensionari.

„Veteranii din sport nu primesc ajutor din partea statului. Doar cei care se întorc de la competiţii cu medalii pot să primească premii la sfârşit de an de la Ministerul Tineretului şi Sportului”, recunoaşte Constantin Negură, secretar general la Federaţia de Atletism din R.Moldova.

Primăriile din localităţi ar putea să le aloce veteranilor din sport diverse sume, dar şi aici sunt discriminaţi. „Dacă primăria le oferă câte 200 de lei o dată pe an, oricum prioritate au profesorii, persoanele active, cei care deschid şcoli sportive şi nicidecum veteranii. Îşi bat joc de noi. Ne-am distrus sănătatea în numele sportului de performanţă, iar statul pur şi simplu ne-a întors spatele”, se plânge Ion Zelenii, antrenor sportiv din Orhei. În aceste condiţii veteranii sunt nevoiţi să acţioneze pe cont propriu.

Elena Cozma, campioana Moldovei în anii ,80 la atletism pe distanţele de 800 şi 1.500 de metri, a apărat onoarea ţării la competiţii internaţionale, în cadrul URSS, unde de fiecare dată ocupa locurile 1 sau 2. Chiar dacă a înregistrat şi recorduri la nivel naţional, acum Elena Cozma este nevoită să vândă ziare şi ţigări într- un chioşc. „Înainte se mai întâmpla să primesc bani de Ziua Sportivului. De la o vreme m-au uitat cu totul. Când l-am întrebat pe fostul meu antrenor de ce se întâmplă aşa, el mi-a spus că nimeni nu-şi mai aminteşte de succesul meu de acum 35 de ani”, mărturiseşte Elena Cozma