- Editorial - nr. 139 / 18 Iulie, 2013 Citeam, deunazi, intr-un ziar central ca, printr-un contract secretizat, Romania a renuntat la pavilionul maritim national in favoarea unei firme ascunse in paradisul fiscal din Cipru. Artizanii afacerii sunt fostul secretar de stat din Ministerul Transporturilor, Valentin Preda, impreuna cu prietenul sau, Eugen Olteanu, pe care l-a numit in functia de director general al "Autoritatii Navale Romane”. Oare cei doi or fi facut de "capul lor” tranzactia prin care Romania si-a vandut pavilionul maritim? Sau "la indicatiile” cuiva? Lasam raspunsul la latitudinea dumneavoastra… Fapt este ca supusenia, slugarnicia neconditionata au "dominat”, ca sa ne exprimam asa, toti cei 23 de ani care au trecut de la prabusirea dictaturii comuniste. Sa ne amintim, in plan-politic, de cateva episoade. Cum au reactionat parlamentarii din arcul Puterii, tintuiti in fotolii, cand, nu prea demult, s-au organizat dezbaterile asupra Codului Muncii sau cand s-a supus la vot Legea pensiilor? Au respectat ca o "turma” ordinul de a nu participa la vot. Din pacate, episodul de mai sus, cu Codul Muncii, nu a fost, nici pe departe, singurul. Bunaoara, la o reuniune de la Snagov, toata lumea astepta ca, dupa o motiune de cenzura – desi cazuta la vot –, sa aiba loc, la acea data, o remaniere guvernamentala. Macar de ochii lumii. Insa, la intrunirea respectiva, Traian Basescu – pe atunci, un Zeus al PDL – a pus, in stilu-i caracteristic, batista pe tambal. Dupa ce Basescu le-a explicat pedelistilor ca nu e bine sa se faca o remaniere, democratliberalii au renuntat sa mai ia cuvantul pentru a se plange de incompetenta unora dintre membrii Guvernului. Nu a fost si acest exemplu un gest de supusenie oarba, de lasitate? Mai ales ca, in surdina, unii contestatari vociferau, spunand ca au fost pacaliti din nou, cu aceleasi texte, dezamagirea fiind aproape unanima intre