E primul dosar de Securitate pe care îl voi vedea altfel decât în poze. E ceva ciudat ce simt despre asta, de parcă ar scoate cineva dintr-un laborator ultra-secret (din cele două care au aşa ceva) o fiolă cu variolă păstrată pentru viitorime. Îl cunosc de trei ani pe părintele Gheorghe Ţurcaş din Şimleu, am avut câteva întâlniri în zona sa, am discutat ore bune la telefon. Dar acum este un prilej aparte: vom vorbi faţă către faţă despre trecerea sa de la ortodocşi la greco-catolici şi de preoţii ortodocşi despre care îmi spune că îl pârau la Securitate.
O fiolă cu variolă e un lucru ciudat: dicţionarul îţi spune că e o boală eradicată. Dar enciclopedia Wikipedia în română vorbeşte de ea la prezent. Am prins 4 ani de variolă, după Wikipedia în română, şi aproape 17 de Securitate. Şi mereu mi-am spus, atunci, şi după, şi acum, şi oricând: nu înţeleg cum cineva putea fi turnător. O boală cu manifestări fizice e mai lesne de înţeles. Să faci aşa ca cineva să fie mereu urmărit, nu. Nu pot merge pe ideea că „aşa erau timpurile”. Şi mă voi uita toată viaţa la turnătoria asta ca la o eprubetă cu variolă, păstrată ca ceva pentru istorie, ca să ştim, ca să nu se mai repete… Îmi aduc aminte de versurile lui Dinescu
Îmi aduc aminte şi de banca pe care stăteam, în Arad, cînd le-am citit prima oară. Şi de gândul, ca lângă recipientul cu variola păstrată în scop educativ: „cum să trădeze un preot, dacă el chiar crede în Dumnezeu?” E cev nesănătos aici.
Da, ştiu treaba cu timpurile, cu şantajele, cu avantajele obţinute de unii, cu toate explicaţiile. Dar mai ştiu şi că au fost şi unii care n-au pactizat. Care n-au trădat. Care au putrezit prin puşcării pentru asta. Fiecare a ales de poate sau nu duce un compromis. Îmi place să cred că eu nu l-aş fi ales. Îmi spun mereu asta. Dar… cine ştie… Atunci când ai o mamă bolnavă, atunci când ai un copil homosexual, atunci cân
