Iminenţa încheierii unui nou acord cu FMI a redus dobânda de politică monetară de la 5,25% la 5%, la puţin timp după ce guvernatorul Isărescu a atras atenţia că urmează intrarea într-un ciclu de scădere a dobânzilor. Iar băncile au ţinut cont de semnal şi au tot micşorat dobânzile la depozite. Dar ceea ce nu spune nimeni, de parcă ar fi blasfemie, e că dobânzile scad când inflaţia creşte. Aveam cel mai ridicat nivel al inflaţiei din UE - 5,37% -, ceea ce face ca dobânzile să fie real-negative.

Asta nu opreşte însă Ministerul Finanţelor să taxeze pierderea cu impozit de 16%, adică să-şi încaseze banii din dezeconomisire. Fără să ţină cont că economisirile nu-s investiţii, nu reprezintă bani băgaţi în afaceri care generează venituri. Rolul dobânzii e acela de a conserva valoarea banilor. Valoare de care Fiscul e conştient din moment ce indexează taxele locale cu inflaţia din ultimii trei ani. Chit că nici proprietăţile imobiliare, nici impozitele, n-au legătură cu coşul de consum pe baza căruia se calculează inflaţia.

Bine totuşi că reducerea dobânzilor la economisiri e o măsură pe gustul multor analişti şi ziarişti, care susţin că astfel va avea loc ieftinirea creditului - esenţială pentru stimularea economiei. Revista Săptămâna Financiară s-a gândit să întrebe în 2011 la ce nivel al dobânzii de politică monetară se va relua creditarea. Şi evident că răspunsul cvasiunanim a fost: Nu putem vorbi de un anumit nivel al dobânzii-cheie la care se va relua creditarea.

Respectivii analişti şi ziarişti apreciază că dobânzile în scădere - chiar real-negative - sunt soluţia de relansare a economiei pentru că aşa au învăţat ei de la Keynes. Deşi e limpede că politica monetară, singură, fără mediu economic, nu poate face economia să pornească. Mai ales că, la cât de precar era mediul din cauza majorării taxelor, Guvernul Ponta a hotărât să le mai