Luni, 24 iunie, ora 18: erau 35 de grade la umbră şi eu mă îndreptam, într-un modest Matiz, într-o stare de aprehensiune totală, cauzată de faptul că nu ştiam dacă voi găsi un loc de parcare, spre Teatrul Tineretului din cartierul cu acelaşi nume, unde avea loc ultimul spectacol al stagiunii cu piesa scriitorului tunisian care trăieşte la Paris, Eric Assous, „Străini în noapte“. Înaintea şi în urma mea, maşini elegante şi puternice, care se îndreptau spre aceeaşi ţintă. Din asfalt ieşeau aburi. Pomii, blocurile, chiar clădirea teatrului radiau ca nişte sobe. O clipă am stat la îndoială de nu cumva fac un act sinucigaş dacă intru în sală… O cunoşteam. Jucasem cu luni în urmă în piesa Stăpânul Ciolanului, o piesă despre corupţia actuală, cu doar un sfert din capacitatea sălii, peste 800 de locuri, care, acum, pe măsură ce timpul trecea, se umplea până la refuz cu studenţi şi studente, elevi şi eleve (deşi biletul costa 70 de lei), mame cu copii în braţe, bunici aduse de fii şi nepoţi iubitori, funcţionari de la mai toate primăriile de sector, actriţe (Anca Pandrea, Magda Catone, Lamia Beligan), actori incognito, ziarişti ai puzderiei de foiţe de scandal, medici curanţi ai protagonistului, comercianţi şi investitori autohtoni sau străini, top-modele cât mai dezbrăcate, unii din recenţii câştigători ai prestigioaselor premii ale Teatrului de Comedie, care absentaseră la distribuirea lor, zeci de cameramani de la canale de televiziune, chiar şi eclesiastice, miniştri mai mărunţei, actuali, foşti şi viitori, angrosişti cu aspect prosper şi funcţionari cu aspect de milogi, văduve neconsolate ale unor decedaţi celebri, cupluri matusalemice care doreau să-şi revigoreze relaţia, cocalari în căutare de noi aventuri, tinere dornice să-şi afişeze busturile şi posterioarele, persoane uzate fizic dar cu visul tinereţii în priviri, care-l ştiau pe Florin de pe vremea lui Peer