Italia înregistrează 9,56 de milioane de persoane sărace, dintre care 4,81 milioane trăiesc într-o "sărăcie absolută", potrivit unui raport al Institutlui Naţional italian de Statistici (ISTAT), publicat miercuri, relatează AFP.

Acest total reprezintă 15,8% din populaţia înregistrată în 2012, în creştere în comparaţie cu cel înregistrat cu un an înainte (13,6%), potrivit aceleiaşi surse.

În rândul acestora, ponderea persoanelor care trăiesc într-o sărăcie absolută a crescut de la 5,7% din populaţia italiană în 2011, la 8% în 2012.

"De la începutul crizei economice, în 2008, este pentru prima dată când înregistrăm un adevărat salt al sărăciei relative şi absolute ce afectează categorii sociale", a declarat Linda Laura Sabbadini, o reprezentată a ISTAT, la prezentarea raportului pentru presă.

"Sărăcia absolută" se caracterizează prin imposibilitatea de a plăti bunuri şi servicii considerate "esenţiale" pentru a duce un nivel de viaţă "minimum acceptabil". Ea variază în funcţie de localităţile italiene, viaţa fiind mai ieftină în sudul decât în nordul ţării, sau de tipologia familiei.

Cu titlul de exemplu, pragul sărăciei absolute pentru o persoană cu vârsta cuprinsă între 18 şi 59 de ani variază de la suma de 537 de euro pe lună într-o mică municipalitate din sud şi până la suma de 806 de euro pe lună într-o zonă urbană din nord.

Alte persoane recenzate în acest studiu trăiesc într-o "sărăcie relativă", al cărei prag a fost stabilit pentru 2012 la un venit de 990,88 de euro pentru o familie cu doi membri.

Sărăcia relativă a înregistrat o creştere în numeroase tipuri de familii şi în toate regiunile ţării, trecând de la 4,9% în 2011 la 6,2% în nordul bogat, de la 6,4% la 7,1% în centru şi de la 23,3% la 26,2% în sudul defavorizat.

Singurul semnal de ameliorare în termeni de sărăcie se înregistrează în grupul persoane