- Nu peste mult timp se va fi scurs un sfert de secol de la momentul decembrie 1989. Cum s-ar contura un profil al cititorului tânăr de azi pe care destui nostalgici îl califică drept „incult”? - Să facem radiografia acestei întrebări. a. Întrebarea e formulată polemic; b. Nostalgicii la care se face referinţă nu sunt cei care regretă comunismul, ci cei care regretă perioada anterioară emergenţei paradigmei informaţiei, comunicării, calculatorului şi internetului. Însă întâmplarea a făcut ca Internetul să apară la scurt timp după căderea comunismului, în decembrie 1989, astfel încât cele două revoluţii, una politică, cealaltă relativă la tehnologie şi tip de civilizaţie, să se confunde, dând unora impresia că revoluţia internetului ar fi fost o consecinţă a căderii comunismului; c. Faptul că întrebarea nu se referă la tânărul generic de azi, ci numai la cel care citeşte, arată clar că s-a adoptat presupoziţia conform căreia lectura este o condiţie necesară a culturii; d. Se subînţelege sau se poate bănui că este vorba de lectura tradiţională, a textelor pe suport hârtie, în spiritul civilizaţiei Gutenberg. Aici apare o sciziune a intelectualităţii, unii consideră că numai lectura cărţilor pe suport hârtie este un act de cultură, alţii incluzând şi lectura pe suport electronic. De curând, Nicolae Manolescu a calificat relaţia cu calculatorul o formă de sclavie intelectuală, punând-o în contrast cu libertatea oferită de cultura umanistă; e. Sciziunea la care ne-am referit mai sus se extinde şi la modul de a înţelege cultura. Aici, confuzia este gravă, aşa cum se poate vedea în practica şcolara şi universitară, care ratează sistematic transformarea livrării de cunoştinţe în fapt de cultură. Fenomenul sclaviei culturale s-a generalizat, el nu se referă numai la calculator şi la informatică, ci la ansamblul procesului instructiv; f. Tonul întrebării sugerează un răspuns p