Patronul a considerat că ai un salariu mult prea mare pentru cât munceşti. Te-a dat afară. În locul tău a angajat un tânăr novice cu jumătate din leafa ta. Asta se numeşte „optimizarea resurselor umane”.
Nu-i porţi pică patronului, nici înlocuitorului tău şi nici „optimizării”.
Acum, când eşti pe liber, ai descoperit că CV-ul tău de om sărit de 40 de ani nu mai valorează nimic. Îţi trimiţi CV-ul pe la firme, dar nu primeşti niciun răspuns. Nici măcar un refuz politicos, de bun simţ. Este tăcere în jurul tău. Nimeni nu-ţi răspunde, ca şi cum CV-ul tău n-ar fi ajuns la destinatari, ca şi cum tu nu exişti. Ai peste 40 de ani şi eşti mort pentru piaţa forţei de muncă.
Stai cu CV-ul în braţe. Nu-ţi mai foloseşte la nimic. Eşti mort pentru piaţa forţei de muncă.
Ştii foarte bine că se caută tineri, care sunt uşor de modelat, manipulat şi gestionat. Carne tânără şi ieftină. Nici tinerilor nu le porţi ranchiună, trebuie şi ei să-şi găsească ceva de muncă, un loc sub soare, nu le este uşor, şomajul are cote ridicate în rândul lor, asta auzi mai tot timpul în presă. Tu nu mai eşti tânăr. Şi nici nu poţi să-ţi modifici vârsta din CV. O singură dată ai minţit, ai minţit din disperare!, şi ţi-ai trecut în CV mai puţini ani. Ai tăiat cinci. Şi te-au chemat la interviu, ce victorie! Te-au chemat şi după ce te-au văzut ţi-au cerut buletinul. Şi tu le-ai spus adevărul, ţi-ai modificat vârsta ca să ai şanse. N-ai avut nicio şansă de angajare, ai minţit, nu eşti un om de încredere!
Stai cu CV-ul în braţe, cum se spune. Nu-ţi mai foloseşte la nimic. Vârsta e primul lucru la care se uită funcţionarii de la orice departament de „Resurse Umane”. E o tendinţă, este o modă, este o urgenţă a „optimizării resurselor umane”. Asta te înfurie. Te enervezi degeaba. Înţelege, CV-ul tău nu te va ajuta nici măcar să te angajezi manipulator de marfă la vreun supermmarket
