de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
18 iulie 2013 22:46
1 vizualizare
A-A+ Păi, dacă nu la Carcaliu, atunci unde, Doamne iartă-mă?! Dacă nu ai noştri, atunci cine? Întocmai precum guraliva duduie trezită-n Parlamentul României, ca tuta în târg, le-am putea spune şi noi înfumuraţilor ălora de olandezi, care se tot opun pătrunderii noastre în Schengen, aidoma rafalei de vânt ce frânge traiectoria unei nevinovate uşurări în mijlocul naturii, cam aşa: "Ciocu mic, că acum noi suntem la putere!". Puterea şade, de data asta, băi olandezilor, într-un patent. Ei, dar patentul ce-l priviţi, nu-i patent de rând. Mânuit cu îndemânare de nişte viteji ce nu cunosc teama de sistem de alarmă, paznici ori camere de supraveghere, patentul ăsta a scos în câteva minute şapte tablouri de mare valoare, din bârlogul lor muzeal din Rotterdam. Paguba? Vreo 18 milioane de euro. Dar nu asta ar fi marea problemă. Ai noştri au luat şi ei ce-au găsit la îndemână: un Picasso, Monet, Gauguin, ceva Haan, Freud şi-un Matisse, că prea semăna la rostire cu maşinuţa atât de des întâlnită pe uliţele de acasă. O fi fost dorul de casă, că Olanda nu-i chiar colea şi-i greu printre străini, unde nu poţi împrumuta, la nevoie, nici măcar un patent. În fine, în câteva minute, voinicii s-au făcut nevăzuţi cu tot cu tablourile de o valoare inestimabilă. După care le-au adus acasă, în patria mumă, să ne crească tezaurul cultural. La graniţă? Probleme? Ei, na! Cine se apucă să controleze nişte perne, chiar de-ar fi dosit cineva prin puful lor, acolo, un Picasso? În plus, poate-şi odihnea vreun individ carcasa inteligenţei pe pernele alea. Cum era faza aia cu spaţiul Schengen? Aaaa, era la caterincă, da, da, am înţeles. Bun. Să continuăm. După un drum lung, istovitor, tablourile au ajuns la Carcaliu, acest loc în care tembelismul autohton s-a ciocnit violent de insecuritatea olandeză. Trecem pe
