Sunt copii care rămân în grija statului pe motiv că au mai mulţi fraţi şi neşansa ca toţi să fie abandonaţi. Cei care adoptă nu sunt dispuşi, în general, să ia acasă mai mult de un copil, iar legea nu permite despărţirea fraţilor. Sunt din ce în ce mai des situaţiile în care copiii sunt aduşi pe lume de mame minore care nu au posibilităţi materiale pentru a-i creşte. În schimb, alţii visează să aibă un copil şi aşteaptă cu anii până să-şi îndeplinească dorinţa.

Luni de zile au aşteptat momentul în care vor fi sunaţi să-şi cunoască viitorul copil. Au visat la ziua aceasta, la prima întâlnire, şi-au conturat deja o imagine a celui care va deveni parte din familie. Au privit ani în şir copiii însoţiţi la plimbare de către bunici sau părinţi, au plâns de durere că nu au şi ei şansa de a aduce pe lume un prunc. S-au consolat într-un final cu ideea că aşa a fost să fie şi au început demersurile: dosare, hârtii, anchete sociale, emoţii la fiecare apel telefonic primit. Când au fost întrebaţi de asistenţii sociali din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj care ar fi profilul copilului pe care doresc să îl adopte au răspuns fără ezitare: un copil sănătos, în rest nimic nu mai contează.

„A fost o perioadă grea. Ani buni am efectuat analize peste analize, vizite la numeroşi medici atât în ţară, cât şi în străinătate. Verdictul, din nefericire, a fost acelaşi: nu vom avea niciodată şansa să aducem pe lume un copil. Am hotărât atunci că este cazul să adoptăm. Acum, ne pare rău că am luat această decizie atât de târziu. Atât eu, cât şi soţul ne apropiem de 40 de ani... Sfătuim pe toţi cei care doresc să adopte să nu amâne demararea procesului, pentru că durează acest lucru, iar sentimentul de a-ţi ţine, în sfârşit, în braţe copilul nu se compară cu nimic“, a povestit Maria N., una dintre femeile din Craiova, care a adop