Îmi vine greu să scriu despre nuntă. Oamenii îşi pun speranţe foarte mari în evenimentul ăsta, suferă dacă nu au parte de aşa ceva sau suferă tocmai pentru că au. Din punctul meu de vedere, nunta e un cîmp de bătălie, unde emoţiile curg gîrlă. La început, mi-a fost greu să fac poze la nuntă, luam totul prea în serios şi încercam să-i mulţumesc pe miri. Cu timpul, am realizat că se întîmplă acolo tot felul de lucruri interesante şi am început să fac o colecţie de poze de nuntă, în încercarea de a nu mă plictisi. Aşa am ajuns să fiu pasionat de subiect, luînd la pachet şi botezurile, şi înmormîntările.

Nunta este o frescă concentrată a lumii în care trăim; acolo poţi întîlni de toate, de la fericire şi extaz, pînă la certuri şi bătăi. Am căutat să iau parte la nunţi cît mai diferite şi cel mai departe am ajuns în Malaezia, la nunta unui australian bătrîn cu o chinezoaică tînără. A fost foarte ciudat pentru mine să văd că s-a terminat băutura pe la jumătatea petrecerii şi că lumea sorbea resturile de şampanie rămase de la începutul nunţii. Mărturisesc că n-am înţeles mare lucru, diferenţa dintre culturi era prea mare.

În anii ’90, am fost la o nuntă sponsorizată de un patron care avea un pui de leu. Ei bine, puiul ăsta era cît un viţel şi se plimba liber prin cortul unde urma să aibă loc evenimentul. La un moment dat, leul s-a pus cu labele din faţă pe masă şi a început să mozolească un bol cu chiftele şi a fost gonit de un argat cu un bici. Aveam o gîndire atît de convenţională, încît nu mi-am dat seama că ar fi fost interesant să fac poze. Cu timpul, însă, mi-am rafinat mult gusturile şi am început să casc mai bine ochii la ce se întîmplă în jur, fără să fac discriminări între subiecte.

Am început să fiu atent la tot, de la chelneri şi bucătărese, pînă la decoraţiuni, DJ, formaţie, cameramani, preoţi şi cantori. Am avut ocazia să stau la masa „s