Scrisoarea publică de susţinere (transmisă ieşenilor, liberalilor ieşeni sau lui Relu în persoană?) a „omului cu principii solide şi demnitate”, în nevinovăţia căruia liberalii de pe Bahlui „cred profund”, este o odă anti-băsistă în limbă de lemn generată de colecţia sinecurilor, marionetelor şi aspiranţilor la statutul de politruc.

După decizia nedefinitivă a Înaltei Curţi în cazul Relu Fenechiu, liberalii ieşeni puteau să se abţină. Să-şi dea seama că ridicolul în formă continuată te compromite mai usturător ca o greşeală în formă agravantă. Scrisoarea publică de susţinere (transmisă ieşenilor, liberalilor ieşeni sau lui Relu în persoană?) a „omului cu principii solide şi demnitate”, în nevinovăţia căruia liberalii de pe Bahlui „cred profund”, este o odă anti-băsistă în limbă de lemn generată de colecţia sinecurilor, marionetelor şi aspiranţilor la statutul de politruc. Altceva nu princep sau nu pot oamenii ăştia? Ce le mai rămâne de adăugat? Poate, în curând, o feerie pe clape de pian interpretată de Varujan Vosganian la ministerul Industriilor sau o statuie ridicată în Podul Roş din partea electricienilor liberali experţi în demontarea, vopsirea şi revânzarea transformatoarelor.

Palmaresul politic a lui Relu, ovaţionat de scrisoare, aduce în atenţie faptul că, sub bagheta sa, filiala ar fi ajuns „cea mai puternică organizaţie liberală din România”. Dar „succesul” clamat se explică numai prin derapajul PNL. Câteva sugestii de interpretare: Fenechiu a ajuns numărul 2 în PNL şi la conducerea unei filiale atunci când ciobanul numărul 1 al ţării, Gigi Becali, devenea senator liberal. Numărul doi când Crin Antonescu se făcea frate de cruce cu securistul şantajist Dan Voiculescu, iar ideologia liberală era croşetată la Antena 3. Numărul doi când figuri de prim rang sunt dizlocate din funcţii ministeriale doar cu forcepsul ANI (vezi cazul Mircea Di